Ti-admir picaturile
Multumesc Cerului pentru ce mi-a dat,
Si nu cercam, crezand ca ceva mi-a luat,
Aveam in mine ce trebuia ca sa primesc,
Tot din ce prea mult nu pot sa daruiesc,
Dar pot sa dau ceva numai cand iubesc,
Momentul trebuintei pot sa ti-l intuiesc
Lumina, ca-n locul tau nu pot sa stralucesc!
Eu ti-admir picaturile ce pe ochi ti-au trecut,
Dorurile-ti nestramutate stau sa ti le-ascult,
Si, nobletea unui suflet mult prea incercat,
Plansul sacadat, ce de iubire nu poate fi secat,
Si, imposibil ca de durerea continua descarcat,
Compatimitor, sunt mai mult decat prosternat,
Doresc din inima sa mangai, dar sunt dezolat!
Ti-admir suferintele ce ti-au trecut prin trup,
Zgomotele durerilor involuntar ti le ascult,
Spectator nevolnic supus de-al meu destin,
Mereu sa am imaginea vie al acelui tau chin,
Dar cum nu pot fi trist cand inima-mi bate,
Chiar mai mult ca n-am judecata de-a socoate,
Prin ea, lacrima mea, te simt mult mai aproape!
(O poezie de Valerian Mihoc)
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 09 Iulie 2012
dedicata fiintelor delicate ce-au suferit! acceptarea suferintei
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
