Gand
O poezie despre stilul nostru de viata: agitat, stresant...
Mi-e capul greu
si sufletul sec
imi simt mintea apasata de un bolovan umed
si sufletul strivit si stors
asa ca o portocala...
din care se face suc.
Sunt supta de orice urma de fericire
absorbita de nefericirea mea...
si dependenta de fericirea celorlalti
Imi colorez scenarii inspirate din vietile lor
si ma prefac permanent ca sunt cel putin tot atat de fericita ca si ei.
Visez in negru, dar fireste mint ca rochia mea e alba...
- Nefericito! Trezeste-te!
Si iata...privindu-ma rad si-mi spun ca e bine...
E abis...dar este apa...cel putin nu cad in gol...
As vrea sa ma urc pe stele
si de acolo sa-mi dau drumul in gol..
sa plutesc in aer...
sa zbor
si sa cad in bratele tale
pe pamant...
Astept clipa in care o sa ne pierdem
in lumi paralele...
lumile noastre au fost mereu paralele..
chiar si atunci cand credeam ca traim intr-aceeasi...
Astept sa pornim pe drumul care la jumatate se despica...
unde nu-ti voi mai intinde mana sa ma cuprinzi...
o sa pasim spate in spate catre noi orizonturi
Niciodata n-am avut unul comun
(autor anonim)
Postat de: Sorina-Corneanu Joi, 13 Martie 2014
poezii, despre lume
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Microcritica - drumul catre indoiala de sine si slabirea increderii in propria persoana
- Ce gatesti pentru copii cand nu stiu ce vor sa manance: preparate acceptate de toata lumea
- Beneficiile utilizarii stickului de protectie solara pentru o piele sanatoasa
- Vitamine esentiale pentru intarirea imunitatii slabite
- 10 sfaturi pentru igiena corecta a accesoriilor pentru hrana bebelusului
