Cine suntem noi?
Nu exista iubire acolo unde nu exista intelegere.
Nu poti minti ca lucrurile sunt bine cata vreme ele nu mai sunt ca inainte.
Nu poti spera ca-ti vei recupera iubirea pentru ca odata pierduta, ea nu se mai poate naste din nimic.
Nu exista relatie acolo unde nu exista doua persoane.
Nu stiu unde se pierde iubirea, cand si mai ales de ce. Mi se pare atat de greu de inteles cum doua persoane care o vreme buna isi dau totul sa ajunga sa nu mai simta nimic unul pentru celalalt, sau unul dintre ei pentru celalalt.
Ma intreb cum se pot pierde sentimentele
.... pentru ca sentimentele nu sunt niste obiecte care-ti pot cadea din buzunarele de la pantaloni sau din geanta. Sentimentele exista undeva in tine unde nu poti ajunge cu mana sa le scoti fortat. Ele nu pot disparea si nu se pot pierde la nicio influenta exterioara. Sentimentele exista si pierderea lor e de neinteles. Cu toate astea, ea se produce si nu o putem opri. Ne putem revolta, dar nu ajuta la nimic.
Am incercat sa ma prefac ca nu vad
Dar vad. Si simt. Si stiu ca sentimentele tale s-au pierdut. Aduna-ti gandurile. Ia o decizie. Continuand asa, in minciuna si neavand nimic clar, sau afundandu-te in "ce va fi", vei face rau mai multor persoane care nu-s decat simple piese de sah in toata povestea asta.
Ma uit la tine si nu mai stiu pe cine privesc de fapt
Nu mai esti tu. Esti de nerecunoscut si chiar daca in unele fractiuni de secunda imi amintesti de tine...ele se pierd repede si tu dispari tot atat de repede. Nu mai stiu sa te privesc, sa iti vorbesc, sa te caut. Nu mai stiu ce vrei, ce gandesti, cum esti. Ne prefacem ca suntem iubiti, "asa cum sunt iubitii din filme"... dar nu suntem nimic. Nici nu mai stim ce suntem. Tu pentru ca nu mai stii ce vrei, eu pentru ca nu mai stiu daca pot asa. Daca ma intrebi exact ce simt, ce nu inteleg....ce vreau...am sa iti raspund "nu stiu". Pentru ca nu mai stiu nimic in afara de faptul ca stau langa un strain.
Am invatat ca daca te arunci prea mult in valuri, risti sa scufunzi
Asa am ajuns sa ma scufund fara limite si sa nu mai am glas sa strig dupa ajutor. Am facut planuri cat pentru doi, am gandit cat pentru doi, am fost cat pentru doi. Si eram singura. Nimic din tot ce speram nu exista. Poate numai pentru mine. Am invatat sa port vesta de salvare ca sa nu mor scufundata atunci cand nu voi mai avea glas sa strig "ajutor" data viitoare. Am invatat si ca poate...nu va mai fi o data viitoare. E mai sigur sa stai pe mal decat sa te arunci in valuri si sa pierzi tot.
Azi suntem.
Azi suntem. Eu sunt, tu esti, noi suntem. Dar nu mai stim ce. Cert e ca suntem. Unul in viata celuilalt, cumva, dar nu chiar. Si oricum, nu mai stim exact ce suntem. Iubiti? Asa ar trebui, dar mai suntem? Amandoi?
Postat de: Sorina-Corneanu Sâmbătă, 12 Martie 2011
poveste, cine suntem, iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
