Cineva vreodata...
Oare am sa gasesc vreodata,
Vreo seriozitate necubanata
Fara o curiozitate sentimentala,
Fara nerecunostinta proverbiala.
Oare eu am sa privesc vreodat',
Cuvantul ce nu-l intuiesc posedat,
De motivatii si intentii versatile,
De vantul pus in comparatii inutile?
Gasesc pe cineva sa nu se amuze,
Iar sa nu traiesc sfaturi din obuze,
Rasete de sentimente si de daruri,
Plansete prefacute de-a pururi...?
Pe cineva care sa nu tot reanalizeze,
Ca's asa sarac sa nu se impancienteze,
Sa-mi tot faca teoreme si sa calculeze,
Cum ca existenta-mi nu-i pe metereze...
Oare am sa gasesc pe cineva vreodata,
Catre cine tanguiesc asa ca niciodata,
Cu eternitatea in micutul ei sufletel,
Intr-u deplinatatea ca-s fi mai maricel?
Cineva este sa nu vada in iubire - razboi,
Din dragoste sa nu-mi mai faca - taraboi?
Pe care s-o iubesc si ea sa ma iubeasca,
O "ea" care sa nu ma tot cerceteasca...
Cineva care sa aibe incredere in mine,
Sa aibe credinta-n Dumnezeu si-n Sine,
Si doar de m-ar putea putin respecta,
Atunci am sa-i implinesc tot ce va vrea!!
(O poezie de: Valerian Mihoc)
Postat de: Valerian-Mihoc Luni, 17 Martie 2014
poezii de dragoste, despre iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
