Poezii. In curte la bunici
In curte la bunici
E un regat din basme:
De cum intri pe poarta
Te-intampina un rege
Inalt, cu par carunt,
Cu zambet de strengar,
Ce si-l ascunde-n barba;
Cu cizme inalte, negre,
Cu pasul lat, vioi.
E chiar bunicul rege.
Tine o ramurica
- De portocal - glumeste
Si trebuie sadita!
Regina rade bland:
- De unde portocal in curtea imparateasca?!
E doar un prun uscat,
Uitat pe sub fereastra.
Aceasta e bunica,
Regina apriga, dar blanda,
Ce sta si toarce-n tinda.
Dupa bunicu-alearga
Alaiul de curteni:
Doi nepotei sagalnici,
Printi frumosi si bufoni
Si-o nepotica mica
O printesa voinica,
Ce vrea ca in gradina
Sa-i creasca un portocal.
Mai sunt si alti curteni
Ce cresc langa palat...
Doi purcelusi obraznici
Si-un miel galagios,
O capra cocotata
Intr-un maces spinos.
Domnite-opt gaini
Albe si -infumurate
Care-ar vrea sa se culce
Fiindca se face noapte.
Vasalul cal-mandru si negru
Sta in potcoave drept
Si -si priveste vecinul-catarul indaratnic,
C-un aer intelept.
Craiul cocos-un trubadur vestit
Isi plimba creasta mandru;
Inca o zi s-a dus
Si paznicul catel inca nu l-a rapus,
Desi l-a necajit cand painea i-a gasit,
Ascunsa intr-o groapa de sub prunul pitic.
Domnita mata langa regina sade
Si toarce alintata de-un cant melodios.
E ora de culcare;
Bunica ii alinta pe cei trei nepotei:
Ei sunt stapanii lumii,
Micutii astia ai ei.
(o poezie de Alina Anghel)
Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 26 Septembrie 2012
bunici
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
