O poezie...altfel
Despre trecerea femeii de la copilarie la maturitate.
Pune-ti masca, femeie, si iesi in lume.
Ai grija ca nimeni sa nu-ti vada chipul si nimeni sa nu-ti simta sufletul.
Numele tau sa nu rasune nici in trupul, nici in gandul vreunui barbat.
Zborul sa iti fie tacut si subtire, ca un suras.
Sa nu-ti stie nimeni zorii sau amurgul.
Spiritul tau sa nu ascuta zambet de femeie.
Sa nu dai bucurie, si nu vei primi suferinta.
Nu semana vise si nu vei cunoaste neimplinirea.
Ai grija, femeie, cand soarele apune.
E un moment atunci, in taisul luminii de inceput si sfarsit, cand nu mai exista decat Adevar.
Sublimeaza-l in tine.
Ridica ochii spre Cer si roaga-te pentru diminetile care vor veni.
Roaga-te pentru povestile frunzelor cu fosnet de toamna.
Roaga-te pentru vantul cu adieri de dincolo de noi.
Ridica-te, femeie, si izvoraste Viata.
Numai asa vei putea accepta Intunericul ca pe un alt Rasarit…
Photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Luni, 15 Octombrie 2018
copilarie, femeie, maturitate, iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
