M-am lasat de fumat? Dezgust
Am incercat sa ma reapuc de fumat. Sigur ca, intr-un fel, imi pare rau. N-am mai fumat vreo sase ani. Nu de necaz. Nu de bucurie. Pur si simplu, dintr-un impuls. Sa vad “daca merge”. Evident, n-a mers deloc. Ba mai mult, mi s-a facut greata. Mi-am zis: “Ce bine! Nu merge!”
Am mai fumat una... N-a mers nici aceea, tot greata mi s-a facut. Am fost si bucuroasa, si dezamagita, totodata. De ce dezamagita? Habar n-am. Cred ca voiam cu tot dinadinsul sa mai incerc.
Mai tarziu am mai aprins o tigara, sa ma conving ca “nu fumez”.
A doua zi, la cafea…nu mi-a mai fost greata. In schimb, mi s-a facut sila de mine. De ce tot incerc, cand ar fi mai comod, mai sigur si mai sanatos sa nu redevin dependenta de tutun?!! “Cred ca ma supara ceva” - m-am gandit, incercand, tot eu, sa ma apar. Imi vine sa-mi dau palme, pentru ca nu de suparare si nu de bucurie incerc sa imi stric si bruma de liniste pe care o mai am. Si nici de plictiseala. Pur si simplu degeaba!
Imi trec prin minte tot felul de motive, motivatii si scuze ale celor care incep sa bea, sa fumeze si nu ma incadrez niciunde. “Inceputul” nu se justifica prin nimic, pentru ca te dezgusta, Abia apoi, odata intrat in hora, gasesti alinare in viciul tau, cand echilibrul emotional ti se clatina. Pana atunci…e doar vointa proprie, adica prostie, inconstienta, greseala pe care mai apoi o platesti scump si la propriu si la figurat.
Dupa inca doua zile, n-am rezistat tentatiei de a trage un fum dintr-o tigara...Cata greata! Cat dezgust! Infinit dispret, sublimat in fum inecacios. M-am simtit agresata. Bleah!
Ma bucur! Sunt chiar iradianta! NU ma reapuc de fumat. Ce usurare!!!
Asta mi-aminteste de ceva.
Timp de vreo cateva luni, zi de zi, ma intersectam cu un domn intre doua varste, in diverse puncte ale unui drum prestabilit de anumite nevoi. La orice ora as fi ajuns acolo, il intalneam. El si privirea lui. Ma privea si atat, pentru ca eu ii evitam ochii indrazneti.
Am inceput sa ocolesc acel drum, insa prin nu stiu ce intorsaturi ciudate, ne intalneam din nou, in diverse locuri, la diverse ore.
Trebuie sa admit faptul ca avea un anume farmec. Situatia, neprevazutul, privirea.
Dar atat. Indiferent de vremuri sau de vremi, mai mult de o privire n-ar fi facut decat sa spulbere farmecul si sa-l transforme in dezgust.
Si atunci, in amintirea dezgustului provocat de incercarea de a fuma, am realizat ca, in numele a tot ce inseamna delicatete, frumos, iubire, experimentarea benevola a dezgustului devine un non-sens. Si ma bucur.
photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Miercuri, 17 Iulie 2019
impuls, fumat, nociv, dezgust
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
