Intre visare si juisare
Fiecare lucru iti deschide mai multe drumuri. Depinde ce alegeri faci sau ce alegeri ti se servesc pe tava. Tu ai cunoscut initial Raiul, dupa care si-a facut aparitia si Iadul si dupa ai trait concomitent cu ambii. A fost suficient pentru o lectie de viata si pentru a decide sa alegi alt drum. Asa ca ai ales sa mergi in Purgatoriu.
Este frig, desi focul arde in suflet mai rau ca in iad. Acum este cald, pentru ca simti ca te trec niste fiori reci, iar raceala uneori incalzeste sangele in vene. Esti judecator in fata deciziilor tale si astazi trebuie sa pronunti sentinta.
Sunt patru drumuri in fata ta, unul singur va avea castig de cauza. Primul este Rai si Iad simultan, al doilea este contemplarea primului drum, al treilea este Purgatoriu, iar ultimul inseamna asumarea riscului (ori Rai, ori Iad).
Asculti avocatii apararii si stii ca trebuie sa alegi unul din cele doua drumuri necunoscute. Pe primele doua le stii pe de rost - Rai si Iad la paroxism sau sa bati pasul pe loc. Si ai invatat ca un pas gresit este de asemenea si acesta. Nu trebuie neaparat sa te misti ca sa mergi in directia gresita.
Dar tu vrei sa juisezi doar cu Raiul... Consilierul iti sopteste ca nu poti sa-ti sacrifici viata pe altarul Iadului, chiar daca asta inseamna si prezenta Raiului. Dar ce rost mai au sfaturile cand tot tu esti judecatorul?
Le privesti pe toate cu ochi tematori, stii ca este finalul celor doua drumuri, dar nu stii ce sa alegi. Crezi doar ca indiferent de ce va urma, de va fi uragan, furtuna, soare sau nori, se va risipi orice urma a indoielii. Si nu vei mai fi o simpla carpa moale de sters masini.
Si decizi asadar sa mergi in Purgatoriu, alegi un drum normal pentru ca normalitatea nici nu ucide, nici nu inalta. Vei intemnita ce ai iubit mai mult si vei trada tot ce ai jurat sa iubesti mereu, indiferent de consecinte. Stii ca trebuie sa uiti pentru a putea ierta, pentru a te putea dezlega de lanturile blestemate. Cu ochii in lacrimi dai verdictul si pastrezi langa tine Purgatoriul. Trimiti si Raiul si Iadul in temnita si odata cu ele catusele pasilor in loc. Te-au inselat ascunzandu-se sub farduri si imbracandu-se in haine regesti. Te-au chemat, au fost vraja ta, dar te dezici de ele. Pleci acum, le lasi cu bine. Stii ca nu o sa le pese ca nu te mai au, ci doar ca nu iti mai pot suge toata seva. Nu vei mai fi hrana lor. Pleci acum, ti-e dor de o parte a soarelui din Purgatoriu. Chiar daca nu este stralucitor ca cel din Rai, stii ca niciodata nu va mai fi asa intunecat ca in Iad. Ai decis sa crezi in cuvintele Purgatoriului...
Respiri un aer proaspat si iesi din sala de judecata si uiti. Chiar daca razele soarelui din Purgatoriu vor face uneori ca vantul sa te dezbrace de sentimente, focul nu o sa mai arda niciodata in suflet ca in Iad si nici fiorii reci nu vor mai incalzi sangele in vene.
Mergi pe strada, fericita ca in sfarsit sentinta a fost pronuntata. Ingerii Raiului s-au spulberat pe cerul intunecat al Iadului.
E timpul pentru tine. Traieste!
Un articol de: Roxana Tudorache
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 02 Februarie 2013
despre rai, despre vise
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
