Esti ca unica frunza!
Esti ca o petala de trandafir,
De plange ca-n roua diminetii,
Esti ca-n toate sa te mai admir,
Cand ploua-n floare rosul vietii,
La soare te deschizi si zambesti,
Sa pretuiasca si el mandra floare,
Ce suflete-ti deschise mai gasesti
Ca tu iubesti, iar vietii ii dai culoare!
Esti ca unica frunza dintr-un copac,
Ce-n viata lui a cautat perfectiune,
Nu-n fiecare toamna sa ajunga posac,
Ca frunzele-i sa-i cada-n putreziciune,
Ci numai una s-o aiba pe-un ram tacut,
In orice anotimp tacit s-o desavarseasca,
Ca un copil ce crede profund in ce-i curat,
Frunza lui in orice timp sa straluceasca!!
Un vesnic admirator de frunze lucitoare,
Observa sus in copac aceasta pura floare,
Verde vesnic, pe margini frageda culoare,
De-un rosu pur cu vii imagini miscatoare,
Admira.. cu timpul vremea dura o simtea,
Dar nu conta caci vesnic o dilema il durea,
Desi stiia ca-n inima vie ar putea sa-i stea,
"Tot viu colorata si gingasa ar mai fi pururea,
de-as rupe-o din copac?"
O poezie de Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 29 Noiembrie 2012
poezii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
