Poza veche, Otilia Cazimir
Iata o poezie sensibila, frumoasa si care sigur te va incanta, indiferent de varsta, prin spiritul ludic pe care il transmite si bucuria de a fi tu, asa cum esti in interior.
Sunt eu, fetita asta serioasa
Ce sta pe-un scauies, cuminte,
Strangand la piept, cu mainile-amandoua
Papusa noua,
De care inca-mi mai aduc aminte?
(Avea rochita alba, de matasa.)
Mi-e mila de manuta ei,
De trupul mic, si firav, si putin:
Mi-e mila ca de-un copilas strain
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei…
Pe vremea ceea nu ma cunosteam, -
Oglinzile erau asa de nalte!
O data doar, in luciul unui geam
Am banuit o clipa chipul meu,
Am prins in ochi surasul celeilalte
Si n-am stiu ca-s eu.
Dar intr-o zi am coborat din cui
O cadra-n care nu era nimic –
Decat o fata cu priviri caprui.
Ca un pisoi prostut si mic,
Am cercetat piezis, cu frica,
Vedenia stangace.
Am ras: - Saraca, tare-i mititica!
A ras si ea. – Ai si mata cercei?
De ce nu vrei sa vii oleaca-ncoace?…
Dar mana care-o cauta pe-a ei
A pipait zadarnic sticla, rama,
Si-nspaimantata am fugit la mama…
Azi, din fetita aceea nu mai este
Decat o poza stearsa si-o poveste.
Cu ochii mari, cu cercelusii din ureche,
Mi-a adormit – papusa veche
Pe scauiesul din gradina –
In suflet, printre cioburi de lumina.
Dar de Craciun, cand fulgi subtiri de fum
Coboara liniste pe suflet si pe drum,
Cand bate-n geamuri cea dintai colinda, -
Din intunericul uitat in mine
Eu simt, incetisor, cum vine
Fetita din oglinda,
Cum isi deschide ochii calzi si vii
Si-mi cere iarasi ras si jucarii.
Postat de: Sorina-Corneanu Sâmbătă, 28 Septembrie 2013
poezii, otilia cazimir
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
