Brad cu o bufnita, o poezie de Silvia Filip

Stateai sprijinit in ace de brad
Numarai aromele verzi si dure
Ma vedeai neiertatoare, dar calma
Stoarsa de furtuna si cu aschii in obraz
Ai invatat ca oricat as fi de severa
Sunt aschia din obrazul tau
Ce-l mangaie fara a lasa vreo urma,
Doar urma lunii pe chipul tradat de dor.
Photo by: pixabay.com
Postat de: Silvia-Filip Joi, 28 Noiembrie 2019
Etichete pentru acest articol:
Brad cu o bufnita, Silvia Filip, poezie de dragoste, chip tradat de dor, aschia din obrazul tau, ace de brad.
S-ar putea sa va intereseze si:
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Ma grabesc sa-mi regasesc memoria stearsa
de ploile tropicale
in care ma prelingeam prin [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
in memoria unei bune poezii care mi-a inseninat ziua, candva. [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Anul acesta, Universitatea "Dunarea de Jos" din Galati se poate lauda cu un
numar de 7 [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Un dar din partea Alinei Ilioi, dupa prima ei carte numita „Asa vei sti ca l-ai intalnit pe [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]