Alta galaxie - dragostea
Cum pare dintr-o alta galaxie - dragostea,
Din care abatie mai apare si ea pacostea,
Ce nu mai provoaca nici o vibratie umana,
Ci doar o corvoada pentru o minte bolnava?
Unde a disparut lumea in care se mai iubea,
Unde s-a cuibarit arta ce se mai indragea,
Viata construita-n plamadeala afectivitatii,
Inspiratia cuibarita-n indrazneala creativitatii?!
De ce iubirea ne-ncanta doar pe un ecran plat,
De afectiunea parca avanta doar un suflet flat,
Prost e acela ce da si iubeste cu o naiva lumina,
Anost pare sufletul ce-si zideste in el pura mina?!
Mai poate aparea iubirea cand ce minte 'cinstit',
Va mai fi indragirea obrazului cu dar necinstit,
Obraz ce se zbarceste intre prea multe dorinti,
Rusinea se-ndraceste intre ale-i prea multe cainti?
Si-atatea simturi avem plus, in minus niciodat'!
Scadem din dorinti? nu-i prea ce vedem vreodat,
Mergand cu noi gesticulandu-se chiar inconstient,
Grabind auzindu-se zornaitul ce devine constient...
Numind atat de voalat ce poate la altii e nesperat,
Un simt necapatat dintr-al parintilor de stramutat
Aluat imprumutat de la 'societalul nedemodat',
Simtul realitatii demontat in judecati pare scapatat...
Simt al realitatii la cel ce munceste pentru tot,
Nu se straduieste la a lui nazuinti sa fie rob,
Nu accepta asa-zisa dragoste pentru ca si are,
Intercepta cele sufletesti in afectiuni valoare!
(o poezie de Valerian Mihoc)
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 11 Noiembrie 2013
poezii dragoste, despre iubire, despre dragoste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
