Caierul de ite!
Cumva s-a strecurat, nicicum nu ai simtit,
Va trebui derulat inapoi pana unde s-a ivit,
Si redepanat caierul de fire al vietii ravasit!
In viata parca nimic nu e ca-n vise,
Dar tot nici in ireal nu poti sa nu crezi,
In sperantele ce sunt stele mai aprinse,
Numai sperand cerul nou poti sa-l vezi!
Ca prin vise toata realitatea s-a creeat,
O prima scanteie, si tot s-a intamplat!
Ce este viata de multe ori m-am intrebat,
De pe firul ei de ata toate am contemplat,
Impiedicat in caierul de fire am tot cautat,
Frenetic aspirant la marele mister al vietii,
Crezand in eliberarea caierului ite ale cetii,
M-am eliberat in acele tenebre ale noptii..
Uneori totusi e cam trist, parca totul e invers,
Cand optimist crezi ca-n viata colbul e inteles,
Firul de pesimism a si facut ceata-n univers,
Cumva s-a strecurat, nicicum nu ai simtit,
Va trebui derulat inapoi pana unde s-a ivit,
Si redepanat caierul de fire al vietii ravasit!
A fi sau a nu fi mangaietor la frunza de spini,
Crezandu-te respirator in branza de heruvimi,
C-ar fi mai cu gust si parca usor de depanat,
In caierul vietii care oricum e usor dezordonat
Sa depasim un firesc asa cum de n ori cautam,
Din aceste orgolii ghemul mai mult il incurcam,
Conform ordinului vietii...ordonat!
(O poezie de: Valerian Mihoc)
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 25 Aprilie 2013
poezii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
