Putinta si neputinta
Daca mi s-ar cere sa imi dau inima...nu as putea. Pentru ca nu as sti cum sa o impart.
In viata…putem avea o mie de case, ori niciuna. Ne putem muta din loc in loc, ori putem ramane pana la plecarea din aceasta lume, in acelasi loc.
Intotdeauna, insa, seara, spunem: “Plec acasa”, chiar daca aceasta inseamna o simpla camera de hotel sau un apartament cu chirie. Pentru noi nu conteaza neaparat locul. Ideea de acasa o avem, fara sa stim, intiparita in suflet.
“Plec acasa” inseamna, fara doar si poate, incercarea noastra de a ne inradacina in aceasta lume.
Insa nu ma pot abtine sa realizez faptul ca aici, in aceasta lume, termenul acasa nu e de sine-statator.
Sa insemne, oare, o amintire a acelui ACASA…de acolo de unde am venit?
Dumnezeu ne-a facut muritori. Si, mai dureros, ne-a condamnat sa imbatranim. Nu toti murim tineri. Multi dintre noi ne ofilim, dupa tipicul vietii pe Pamant. Insa, ma gandesc…daca El zice: “cere si ti se va da“, probabil ca, daca ne-am ruga indestul sa ne tina tineri pana la final…pana la urma ne va auzi.
DAR…ori nu s-a gandit nimeni sa ceara asta, pentru ca ni se pare firesc sa imbatranim, ori…ne inspaimanta consecinta pe care nu o putem controla: “ai grija ce iti doresti”…
Ati pus vreodata, in balanta, “ce mi-ar placea sa fac”, cu “ce trebuie sa fac”?
Eu am facut asta si nu mi-a placut ce a iesit.
Am constatat ca mai mult fac ce trebuie, insa mereu in detrimentul a ceea ce mi-ar placea sa fac.
Ma regasesc mai mult in datorie, decat in mine insami, asa cum mi-as dori sa fiu.
ASTA, cred, inseamna sa fii nefericit.
Nefericirea, din pacate, are mai multe sageti (ori sub-puncte, daca vreti): pentru ca “aia”, ori pentru ca “ailalta”…
FERICIREA, insa, e doar UNA, singura. Dar e strans legata doar de inima ta.
Trebuie doar sa alegi.
Cum s-or fi dand cu rimel femeile care nu mai vad bine la oaresce distanta (ca mine)?...Mi-a luat jumatate de ora sa reusesc.
Scoate ochelarii, pune ochelarii, rectifica ce nu ai vazut fara ochelari…
Nu mai spun de creionul dermatograf. Am renuntat, dupa o vreme. Si…evident…m-am pus pe bocit. Si...ce s-a intamplat? Nimic spectaculos. …Doar ca mi s-a dus rimelul.
Mereu aud ca nu poti iubi copiii la fel, ca unul e mai nu stiu cum decat celalalt etc.
Eu imi iubesc cei doi copii, deopotriva. Si cred ca. atunci cand iti iubesti copiii cu adevarat…ca mama, ti-ai da si viata pentru ei.
Daca mi s-ar cere sa imi dau ochii pentru ei…i-as da, fara sa clipesc.
Daca mi s-ar cere sa imi dau orice organ pentru ei…l-as da, fara sa clipesc.
Dar…daca, totusi, mi s-ar cere sa imi dau inima…n-as putea. Pentru ca n-as sti cum sa o impart.
photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Miercuri, 12 Decembrie 2018
tinerete, iubire, putere
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa te imbraci la o cina romantica? 5 sfaturi utile
- Drepturile pasagerilor: tot ce trebuie sa stii inainte de zbor
- Ce trebuie sa stii despre asigurarea RCA cand inchiriezi o masina?
- Beneficiile utilizarii produselor de curatenie profesionale in gospodaria ta
- 3 sfaturi utile pentru curatarea si intretinerea pardoselilor
