Nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!

adult-blur-burn-1466971

Multa vreme, tanara fiind, ii tot auzeam pe prietenii mei: “Mi-a murit bunica!”, “Mi-a murit tatal!”...

Si intotdeauna, dincolo de compasiune, simteam o bucurie, usor vinovata: “Mie nu mi-a murit nimeni! Ehehe, eu mai am muuult pana atunci! Ai mei sunt toti tineri!” (si, in mintea mea, nemuritori).

Dar…Moartea a intrat prima data in viata mea, cand a murit bunicul dinspre mama, Bubu. El a fost primul membru al familiei mele care a plecat. Si cred ca acela a fost momentul de inceput al batranetii mele. Nu stiu de ce moartea ii imbatraneste atat de mult pe cei ramasi in viata.

Si acum incerc sa o dau afara din suflet, dar de fiecare data cand cred ca am reusit, o simt pandind, din umbra. Poate pentru ca, mai apoi, au inceput sa plece si altii, dragi mie.

Si mereu ma indarjesc, ca in copilarie, cand Bubu imi spunea ca o sa moara, iar eu ii promiteam cu o convingere de neclintit ca, daca intra Moartea in casa, o bag in soba, sa arda si sa scap lumea de coasa ei.

“Dar n-ai cum s-o vezi, ca nu se arata decat celui ce moare”, imi spunea Bubu, insa eu nu credeam si ramaneam o bucata de noapte cu ochii mari deschisi, atenta sa nu scap cumva momentul cand Moartea ar fi intrat in casa. Iar trosnetul linistitor al lemnelor imi arata ca soba era destul de incinsa pentru a servi drept loc de veci, Mortii.

Insa ea nu mai venea si m-am gandit ca bunicii mei n-or sa moara niciodata. Iar cand venea vorba despre moarte, le spuneam increzatoare: “La voi n-o sa vina, ca eu stau de paza!”

 

Iar, peste ani, cand Moartea a venit si l-a luat pe Bubu…am vazut-o. Insa soba nu era incinsa, iar copilaria mea se sfarsise. Insa, chiar si asa, m-am straduit sa o dau afara, insa m-am lovit de obstacole pe care nu am avut putere sa le inlatur. Ori de cate ori intorceam privirea, o simteam pandind de dupa usa si intra din nou, cocotata pe umerii celor pe care si-i facuse slujitori.

Asa ca…acum, in timp, am inteles ca am stat de paza la o usa gresita: nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!!

Photo by: pexels.com

Nota obtinuta:
0 (0 voturi)
1445 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Teoana Vineri, 15 Martie 2019

Etichete pentru acest articol:

copil, pierdere, iubire, bunici, suferinta


S-ar putea sa va intereseze si:

Nu, nu am fost dintotdeauna fericita! Nu s-a pastrat nici macar prima mea poveste de [..]
citeste si comenteaza
Ca orice lucru sau fiinta, si femeile de impart pe categorii. Desi au fost, saracele, [..]
citeste si comenteaza
Dorul are niste corzi ca de violoncel, iti spune pe tonurile cele mai grave si mai tandre [..]
citeste si comenteaza
“Orice viata este un proces de naruire, insa loviturile care ne sfarama- marile [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Constat mereu ca toti cei din jurul meu sunt doldora de cunostinte, despre orice. Si, mai ales, [..]
citeste si comenteaza
Am tot respectul pentru cei care, din diverse motive, abordeaza un stil de viata sanatos. Vad tot [..]
citeste si comenteaza
Nu stiu cine e mai fericit: efemerida, pentru ca traieste doar pentru o zi, dar intens, sau Omul, [..]
citeste si comenteaza
„Rutina” ne omoara”, auzim mereu. „Rutina” e dusmanul iubirii! E dusmanul vietii!”. Nu [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate