Nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!

adult-blur-burn-1466971

Multa vreme, tanara fiind, ii tot auzeam pe prietenii mei: “Mi-a murit bunica!”, “Mi-a murit tatal!”...

Si intotdeauna, dincolo de compasiune, simteam o bucurie, usor vinovata: “Mie nu mi-a murit nimeni! Ehehe, eu mai am muuult pana atunci! Ai mei sunt toti tineri!” (si, in mintea mea, nemuritori).

Dar…Moartea a intrat prima data in viata mea, cand a murit bunicul dinspre mama, Bubu. El a fost primul membru al familiei mele care a plecat. Si cred ca acela a fost momentul de inceput al batranetii mele. Nu stiu de ce moartea ii imbatraneste atat de mult pe cei ramasi in viata.

Si acum incerc sa o dau afara din suflet, dar de fiecare data cand cred ca am reusit, o simt pandind, din umbra. Poate pentru ca, mai apoi, au inceput sa plece si altii, dragi mie.

Si mereu ma indarjesc, ca in copilarie, cand Bubu imi spunea ca o sa moara, iar eu ii promiteam cu o convingere de neclintit ca, daca intra Moartea in casa, o bag in soba, sa arda si sa scap lumea de coasa ei.

“Dar n-ai cum s-o vezi, ca nu se arata decat celui ce moare”, imi spunea Bubu, insa eu nu credeam si ramaneam o bucata de noapte cu ochii mari deschisi, atenta sa nu scap cumva momentul cand Moartea ar fi intrat in casa. Iar trosnetul linistitor al lemnelor imi arata ca soba era destul de incinsa pentru a servi drept loc de veci, Mortii.

Insa ea nu mai venea si m-am gandit ca bunicii mei n-or sa moara niciodata. Iar cand venea vorba despre moarte, le spuneam increzatoare: “La voi n-o sa vina, ca eu stau de paza!”

 

Iar, peste ani, cand Moartea a venit si l-a luat pe Bubu…am vazut-o. Insa soba nu era incinsa, iar copilaria mea se sfarsise. Insa, chiar si asa, m-am straduit sa o dau afara, insa m-am lovit de obstacole pe care nu am avut putere sa le inlatur. Ori de cate ori intorceam privirea, o simteam pandind de dupa usa si intra din nou, cocotata pe umerii celor pe care si-i facuse slujitori.

Asa ca…acum, in timp, am inteles ca am stat de paza la o usa gresita: nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!!

Photo by: pexels.com

Nota obtinuta:
0 (0 voturi)
1375 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Teoana Vineri, 15 Martie 2019

Etichete pentru acest articol:

copil, pierdere, iubire, bunici, suferinta


S-ar putea sa va intereseze si:

Pe cat de greu este sa intelegi femeia, pe atat de usor este sa ajungi sa o cunosti si [..]
citeste si comenteaza
Prietenia este atunci cand ai cu cine sa vorbesti despre ce ti s-a intamplat, despre [..]
citeste si comenteaza
As vrea acum sa fiu la mare, sa evadez din orasul asta aglomerat. Nu, doar acum, ci cat [..]
citeste si comenteaza
Intrevad o raza de lumina calda care isi croieste drum catre inima mea si ma intreb, in [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Increderea in sine vine, uneori, de acolo de unde te astepti cel mai putin [..]
citeste si comenteaza
Aseara, baiatul meu se juca, in fata portii, cu mingea. A iesit si copilul vecinului, dornic de [..]
citeste si comenteaza
Ti-am spus eu”, devine, uneori, un leit-motiv al vietii universale. „Ti-am spus eu”, desi [..]
citeste si comenteaza
Trufia… Trufia e de mai multe feluri: trufia-trufie, trufia prostului si trufia desteptului. [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate