Nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!

Multa vreme, tanara fiind, ii tot auzeam pe prietenii mei: “Mi-a murit bunica!”, “Mi-a murit tatal!”...
Si intotdeauna, dincolo de compasiune, simteam o bucurie, usor vinovata: “Mie nu mi-a murit nimeni! Ehehe, eu mai am muuult pana atunci! Ai mei sunt toti tineri!” (si, in mintea mea, nemuritori).
Dar…Moartea a intrat prima data in viata mea, cand a murit bunicul dinspre mama, Bubu. El a fost primul membru al familiei mele care a plecat. Si cred ca acela a fost momentul de inceput al batranetii mele. Nu stiu de ce moartea ii imbatraneste atat de mult pe cei ramasi in viata.
Si acum incerc sa o dau afara din suflet, dar de fiecare data cand cred ca am reusit, o simt pandind, din umbra. Poate pentru ca, mai apoi, au inceput sa plece si altii, dragi mie.
Si mereu ma indarjesc, ca in copilarie, cand Bubu imi spunea ca o sa moara, iar eu ii promiteam cu o convingere de neclintit ca, daca intra Moartea in casa, o bag in soba, sa arda si sa scap lumea de coasa ei.
“Dar n-ai cum s-o vezi, ca nu se arata decat celui ce moare”, imi spunea Bubu, insa eu nu credeam si ramaneam o bucata de noapte cu ochii mari deschisi, atenta sa nu scap cumva momentul cand Moartea ar fi intrat in casa. Iar trosnetul linistitor al lemnelor imi arata ca soba era destul de incinsa pentru a servi drept loc de veci, Mortii.
Insa ea nu mai venea si m-am gandit ca bunicii mei n-or sa moara niciodata. Iar cand venea vorba despre moarte, le spuneam increzatoare: “La voi n-o sa vina, ca eu stau de paza!”
Iar, peste ani, cand Moartea a venit si l-a luat pe Bubu…am vazut-o. Insa soba nu era incinsa, iar copilaria mea se sfarsise. Insa, chiar si asa, m-am straduit sa o dau afara, insa m-am lovit de obstacole pe care nu am avut putere sa le inlatur. Ori de cate ori intorceam privirea, o simteam pandind de dupa usa si intra din nou, cocotata pe umerii celor pe care si-i facuse slujitori.
Asa ca…acum, in timp, am inteles ca am stat de paza la o usa gresita: nu de moarte trebuie sa iti fie frica, Omule, ci de slujitorii ei!!
Photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Vineri, 15 Martie 2019
copil, pierdere, iubire, bunici, suferinta
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor
- Cum sa alegi cel mai bun parfum cu feromoni? 3 recomandari
- De ce sa alegi transferul privat pentru calatoriile catre aeroport?
- Cum sa incorporezi laptele si lactatele in rutina ta de fitness
- Cum ajuta Bonengem in ameliorarea durerilor musculare si articulare