Timpul si masura lui
Abia cand vom inceta sa ne masuram timpul, vom incepe sa traim cu adevarat
Unitatile de masura sunt create de om, pentru a putea intelege o anume cantitate, ori suprafata: grame, kilograme, milimetri, kilometri…Dar acestea au fost create pentru ca oamenii sa poata cantari ceea ce au putut vinde sau cumpara, ori pentru a sti de unde pana unde se intinde o anumita suprafata.
Aici nu este nimic de obiectat. Este matematica pura.
Insa...
Timpul a inceput sa fie masurat doar atunci cand am invatat ca anotimpurile se succed cu regularitate.
Ne-am invatat cu masurarea timpului, am extins masurarea timpului pana la a ajunge sa-l masuram in secunde. Da, stiu. Paradox.
Dar…
“Vaaai! A mai trecut un an!”, nu place nimanui.
“Vaaai! Imbatranesc! Am implinit un million de ani!”… la fel…nu place nimanui. Nu a placut nimanui, niciodata.
In schimb…:
“Vaaai! Copilul a implinit un an!” – da, asta e o aniversare demna de luat in seama, intr-adevar. Dar doar pentru ca noi, parintii, ii aniversam varsta, pentru ca vrem si putem face asta, independent de unitatile de masura universal-valabile. Le-am inventa, daca ele nu ar exista.
De fapt, probabil pentru ei, puii nostri, am inventat masura timpului.
“Da!, veti zice, dar copiii se bucura cand e aniversarea lor!”
Adevarat. Insa copiii se bucura oricand le veti spune ca le veti aniversa, orice. La fel ne-am bucura fiecare dintre noi, cand suntem tineri, cu orice ocazie am putea aniversa ceva. Orice. “Avem o luna, 2 zile si treizeci de minute de cand ne-am cunoscut. Uraaaa!!!”
Nu asta e problema. Putem aniversa orice, oricand.
Problema e ca ne incapatanam sa masuram chiar si ceea ce nu ar trebui masurat:
“Traieste clipa!”, e o incercare probabila a cuiva de a iti spune sa TRAIESTI, nu sa MASORI.
Atata vreme cat si un copil bolnav poate accepta apropierea mortii…dar TRAIESTE, bucurandu-se cu puterea copilariei, pana la capat…
Atata vreme cat si un tanar se poate resemna cu ideea ca TREBUIE sa plece din aceasta lume, dar ramane credincios pana la capat…inseamna fara putinta de tagada ca ar trebui sa traim, fara sa ne masuram in varste si proportii.
Moartea nu accepta unitati de masura, decat atunci cand le cream noi, artificial, din dorinta de a stapani tot ceea ce ne inconjoara.
Nici Viata nu poate fi masurata, decat ca o dorinta a noastra de a o privi ca fiind vesnica.
Asa ca…
Abia cand vom inceta sa ne masuram timpul, vom incepe sa traim, cu adevarat.
De ce?
Pentru ca vom fi intorsi doar spre ceea ce traim si nu spre ceea ce ni s-ar putea intampla, “daca”…
Photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Vineri, 02 Noiembrie 2018
timp, masura, viata
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
