Poveste de primavara
Destinul isi urmeaza cursul firesc de fiecare data fara a lua in considerare ceva sau pe cineva. Stie intotdeauna sa ia cele mai bune decizii in cele mai oportune momente si alaturi de persoanele cel mai potrivite. Asa s-a intamplat si cu primavara, care anul acest s-a facut mult asteptata, dar acum realizez ca de fapt a venit in cel mai propice moment si cea mai propice companie. Poate acesta e cel mai firesc si cel mai placut mod in care se pot intampla lucrurile, fiind luati pe nepregatite si astfel putem sa le traim mai intens si mai profund, fara a avea timp sa ne gandim la consecinte si repercursiuni.
Privind in urma, totul pare feeric, greu de descris, dar in acelasi timp extrem de real. Primavara si zilele mult insorite au aparut, desi pentru mine e impropriu spus „zile insorite”, avand in vedere ca dragostea imi face fiecare clipa mai frumoasa, calduroasa, stralucitoare, iar el e propriul meu soare, care inca o data in plus a fortat primavara si razele de soare sa se arate, cu zambetul si tandretea sufletului sau.
Promenada in noapte
Caldura isi face simtita prezenta pentru prima data in acest an si se pare ca cineva acolo sus ne iubeste pentru ca a facut in asa fel incat noi doi sa fim impreuna in aceste momente. Nu exista niciun sentiment mai inaltator decat cel pe care il ai in timpul unei plimbari de poveste alaturi de alesul inimii tale, de sufletul tau pereche.
Orasul e luminat puternic de felinare, acordat perfect la bataile inimilor noastre, sutele de oameni sunt la fel de linistiti si se bucura de aerul primavaratic exact ca si noi, iar din loc in loc copiii alearga zburdalnici fiind fericiti de timpul superb ce le gazduia joaca. Mana-n mana si cu sufletele lipte strabateam calmi strazile Sibiului medieval, Podul Mincinosilor pe care noi l-am redenumit, Podul dragostei, caci atunci cand iubesti, poti face orice. Fara sa fim atenti la ceilalti ne plimbam, iar de la colturi se auzea muzica live a vreunui muzicant ambulant, ce ma facea sa ma simt mai ceva ca intr-un basm, cu printul meu perfect si iubirea de poveste. Si, ce e mai frumos, e, ca e, adevarat! Saruturile tandre si imbratisarile inflacarate n-au lipsit nici o clipa, in bratele tale simteam ca pot sa zbor, chiar si cele mai puternice temeri le puteam infrunta. Cu tine de mana mi-am invins si teama de inaltime, iar Piata Mare si Piata Mica arata perfect de la inaltime, cu atat mai mult din bratele tale minunate care ma tineau strans. Nimic altceva nu mai conta, iar orasul a fost inca o data in plus martorul povestii noastre, ne-a ascultate, ne-a ratacit si adorat ca doi copii ai sai ce suntem. Seara nici nu se putea sfarsi altfel decat cu noi doi adormind ca doi bebelusi, imbratisati ca si o singura fiinta.
Si parcul – martorul iubirii noastre
Dimineata de dupa promenada nocturna ne-a adus o noua idee de a ne petrece ziua perfect si astfel pentru cateva ore am inceput un periplu prin Muzeul Brukenthal, prin arta si capodopere, frumusete si uratenie, perfectiune si imperfectiune, mii de interpretari si un infinit de sentimente care n-au facut decat sa ne implineasca mai mult iubirea. Urmatorul pas a fost sa ne indreptam spre parcul Sub Arini unde soarele razbatea ramurile copacilor fara frunze, cumva treziti la viata de lumina blanda, iar aglomeratia primelor zile de primavara facea parcul sa emane si mai multa fericire. Ne plimbam imbratisati pentru prima data in anotimpul reinviat, pentru prima data intr-un parc, dar cu multe altele ce vor mai fi in splendidul viitor ce ni-l cladim impreuna. Emanai atata dragoste si totul era rupt din rai de romantic, ai fost exact asa cum ma asteptam: cald, dulce, iubitor si plini de promisiuni inrobitoare. Am petrecut ore in sir doar plimbandu-ne si marturisindu-ne iubirea unul altuia, am ajuns chiar si la locul unde asta iarna am facut primul ingeras in zapada si ne-am dat de-a busteanul, iar inimile noastre de copii n-au facut decat sa radieze de fericire la amintiri. Am povestit cate-n luna si in stele, am fost doar noi doi si parcul, martorul nostru pur, cel ce ne-a ascultat temerile si sentimentele si singurul ce nu va spune nimanui.
Poveste fara sfarsit
Au fost alte zile de vis ce ne-au facut sa renaste si sa ne bucuram de dragostea ce-o avem, exact cum primavara face cu natura in fiecare an. Pentru a nu stiu cata oara ai reusit sa ma faci sa radiez de fericire, sa ma reindragostesc de tine, sa cred ca orice e posibil atata timp cat suntem amandoi. Nimic nu poate egala ce avem, e o poveste de dragoste ca in basme, cu printi si printese si final fericit, un final pentru care noi doi vom lupta si ne vom sustine si iubi pana in ultima zi asa cum ne-am promis, iar pentru toate astea nu pot decat sa-ti multumesc.
Postat de: Iulia-Dragan Miercuri, 16 Martie 2011
poveste de primavara, dragoste, sibiu, Muzeul Brukenthal, basm
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum poti alege rochia potrivita pentru un eveniment de tip cocktail?
- Strategii eficiente pentru imbunatatirea performantei masculine
- Rutina ideala de ingrijire a pielii cu produsele cosmetice Farmec
- Cum sa recunosti si sa tratezi cele mai comune probleme de piele la animalele de companie
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor