Instinct ori manipularea mintii?
Ma duc pana la chioscul de langa casa, sa imi iau covrigi (tin dieta, vezi-Doamne, insa imi plac covrigii copti in cuptor, nu fierti. Na, e micul meu „derapaj”).
Ii spun asta vanzatoarei (m-a intrebat pentru cine ii iau) si ma intreaba: “Dar de ce? Credeti ca v-ati mai ingrasat?”…prudent.
Ii spun: “Da, m-am cam ingrasat. Insa acum tin dieta, poate mai dau jos din “cele kilograme” in plus.”
Dupa vreo saptamana, ma duc la acelasi chiosc.
Cand ma vede, vanzatoarea imi spune: “Vaaai!!! Ce mult ati slabit!!! Cat? Vreo 5-6 kg, dupa cum va vad, nu?”
De rusine, am spus ca “da, am slabit 5 kg”, desi slabisem doar 1 kg, care, fie vorba intre noi, n-avea cum sa se vada.
De ce? De ce asa, gratuit? Manipularea mintii? Asta facem, fiecare?
Vad peste tot astfel de exemple, tipice ipocriziei, nu sinceritatii, care, repet, sunt gratuite. Nu se castiga, nu se pierde nimic. Pur si simplu degeaba.
Probabil, dupa ce am plecat, o fi spus, celorlalti, sau o fi gandit: “Tot grasa e!”
Si, culmea, ar fi avut dreptate! N-am slabit!
Atunci de ce a simtit nevoia sa spuna altceva, cand nimic nu o impingea spre asta???
Mda.
Presupun ca facem asta instinctiv, indiferent daca pierdem ori castigam ceva. Doar pentru a ne ostoi ego-ul.
“Ce buna am fost! Nu i-am spus ca e grasa”!
“Ce buna sunt! Ce castigam daca ii spuneam ca are probleme?” etc.
Dar stiti ceva??? Suntem oameni, nu animale.
E adevarat, in multe cazuri instinctul primeaza logicii, insa, ma gandesc…
Totusi, suntem oameni. Nu ar trebui sa fie invers?
photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Miercuri, 17 Iulie 2019
dieta, covrigi, ingrasare, kilograme in plus
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
_thumb.jpg)
citeste si comenteaza
