A minti, mintire, minciuna

close-up-close-up-fingers-12492141

De ce mintim? Pentru a ascunde. Ce ascundem?  De multe ori, nimic important. Insa, in dorinta de a il feri pe celalalt de adevarul care – undeva, in spectrul obiectivitatii, e posibil sa nu ii fie pe plac – mintim. Nu stiu ce inseamna “minciuna nevinovata”. Atata vreme cat trebuie sa alegi un astfel de subterfugiu, care este si impotriva a ceea ce simti sau ar trebui sa faci, fie si pentru a proteja sentimentele celui de langa tine… tot minciuna se cheama. Si doare, cand o descoperi, pentru ca trebuie sa dai iluzia ca o crezi, ori trebuie sa o desconspiri, iar atunci…totul escaladeaza intr-o cearta nedorita.

Minciuna are atat de multe nuante! Atat de multe “de-ce-uri” reprimate! Cei sau cele care primim minciuna si vrem sa credem in ea, ca si cand am primi adevarul, incercand, astfel, sa ne ostoim dorinta de a avea incredere in cel de alaturi ne aflam intr-o situatie pe care nu ne-o dorim. Si il incurajezi in minciuna, doar pentru a auzi ceea ce isi doreste inima ta: ”Ai incredere in mine. Nu mint”. Si minte, doar pentru a-ti dovedi ca nu minte. Pentru a-ti dovedi ca e sincer.

Ce ar trebui sa facem, noi, femeile, cu minciuna?

Daca nu e una importanta (tine de fiecare in parte cum judeca importanta minciunii partenerului), probabil ar trebui sa o ignoram, sa o luam ca atare. Insa nu intotdeauna poti face asta. Admir “femeile intelepte” din istorie, care cunosteau toate aventurile sotului, insa se faceau ca nu vad, nu inteleg, astfel castigandu-si locul alaturi de sot. Nefericite, cu siguranta, insa “doamne”, pana la capat.

Eu nu pot fi asa. Probabil tine de fiecare in parte felul in care gestioneaza minciuna celuilalt.

Tine de fiecare cuplu, in parte, felul care crede sau nu in cel de langa el. Si increderea trebuie sustinuta de adevar, nu minciuna, fie ea si nevinovata. Si, din nou, de felul in care gestioneaza situatia. “O fi minciuna nevinovata, ori ascunde ceva?”

Pana la urma, tine de cunoasterea partenerului.

Probabil tine si de anumite interese, insa nu ma incadrez aici, pentru ca eu vreau doar sa fiu iubita si imi bag picioarele in interese. Mai bine renunt la iubirea lui (cum spune el – “tu fugi si te ascunzi, cand ti se pare ca nu te mai iubesc”) – decat sa trebuiasca sa apelez/e la minciuni pentru a ramane impreuna. De “convenienta?” Sau pentru ca avem o avere de impartit? NU! Renunt si plec. Cum se spune, nu? “iubire cu sila”…Nu asta vreau.

Insa, dincolo de toate, minciuna reprezinta un suflu negativ intr-o relatie pozitiva.

Minciuna doare.

Minciuna dovedita doare mai tare.

Minciuna nedescoperita, neghicita, trece drept adevar. Insa momentul descoperirii ei (de mule ori aflat intr-o cauzalitate universal-normala) aduce cu sine mai multe pagube in relatie decat adevarul care ar fi putut rani.

Iar atunci se intampla toate dramele: se despart cupluri, se duce pe apa-sambetei o viata de convietuire, se destrama vise din care, daca cei doi ar intelege si si-ar asuma o viata simpla, de iubire simpla, s-ar putea naste copii ai iubirii.

Si totul, din minciuna. Din simpla evitare a realitatii, care nu isi are locul intr-un cuplu.

Iata cum minciuna devine parte din istorie, pentru ca o schimba. Istoria omului, istoria generatiilor viitoare, istoria arborelui genealogic, istoria vietii celor doi.

Poate, daca am intelege lucrurile simple – nu minti, nu fura si asa mai departe – am fi mai fericiti, mai uniti, mai indragostiti, iar istoria nu ar fi mai plina de despartiri, decat de iubiri...

Photo by: pexels.com

Nota obtinuta:
0 (0 voturi)
1033 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Teoana Luni, 26 Noiembrie 2018

Etichete pentru acest articol:

iubire, adevar, minciuna, despartire


S-ar putea sa va intereseze si:

Sa fii femeie este ceva minunat. Din pacate, multe dintre noi uita acest lucru. Ei bine, [..]
citeste si comenteaza
Prin paginile urmatoare nu incerc sa aduc imperative pentru viata; nici nu ofer sugestii [..]
citeste si comenteaza
Luna august este pe sfarsite. Mai este putin si incepe luna septembrie, odata cu ea [..]
citeste si comenteaza
Cat de dor mi-a fost de privirea ta calda ! Era ora pranzului si te grabeai sa [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Ti-as aduce Cerul la picioare, sa iti spuna el cat te iubesc. As aduce ploaia in calea ta, sa iti [..]
citeste si comenteaza
…Nu v-a venit niciodata sa deschideti mainile, sa cuprindeti cerul si pamantul, sa fiti pur si [..]
citeste si comenteaza
Am gasit in telefonul lui, dupa ce a plecat in lumea celor drepti – si am plans o zi intreaga – [..]
citeste si comenteaza
Da, toti suntem, intr-adevar, un fel de “carti deschise”. Diferenta e ca unii avem scrisul mai [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate