Experientele de viata - transmisibile, ori nu?
“Experienta nu e transmisibila”, aud mereu, de cand eram copil. Si nu prea am inteles de ce, atata vreme cat orice experienta de viata poate fi transmisa, din generatie in generatie, la nivel pragmatic ori instinctiv. Pana la urma, cam pe asta se bazeaza intreaga noastra evolutie, nu?
Ati observat vreodata, in viata, ca omul pe care il apreciati mai mult decat orice - ori este nefericit, ori are unele probleme, cu care voi nu v-ati confruntat, nicicand? Si ca acele probleme ale lui v-au facut sa spuneti: “eu sunt mai fericit decat el!” ?
Da. Limitele dintre fericire si nefericire sunt diferite, pentru fiecare om, in parte.
Fericirea ori nefericirea sunt privite diferit, asa cum si noi suntem diferiti. Chiar daca ne incadram intr-un “normal”, intr-un “standard”…suntem diferiti.
Asa ca…
Nu va doriti niciodata ceea ce are altul.
Nu invidiati niciodata viata altuia “uite, ala are aia, ori cealalta, eu de ce nu am?”…
Nu va asumati alta viata…atata vreme cat nu veti fi pregatiti sa preluati, pe langa toate beneficiile, si toate nefericirile aceluia, deopotriva.
“Experienta nu e transmisibila”, aud mereu, de cand eram copil. Si nu prea am inteles de ce, atata vreme cat orice experienta de viata poate fi transmisa, din generatie in generatie, la nivel pragmatic ori instinctiv. Pana la urma, cam pe asta se bazeaza intreaga noastra evolutie, nu? Pe transmiterea experientelor.
Insa “vorba” nu se referea la acest tip de experiente. Nu la experientele de viata, instinctive sau “tehnice” se refera “vorba din popor”. Ci la experientele sufletesti.
Experientele sufletesti nu sunt transmisibile, cu adevarat. Fiecare percepe si traieste in felul lui, aceste experiente. Abia cand pana si transmiterea unei experiente sufletesti va deveni posibila…va fi trist.
Pentru ca o vom prelua ca atare, nemaifiind capabili, sufleteste, sa o traim si sa o acordam dupa sufletul nostru…
Toate basmele incep cu “a fost odata” si se sfarsesc cu “au trait fericiti”…Insa realitatea dovedeste ca acum, din pacate, basmele incep cu “au trait fericiti” si sfarsesc cu “a fost odata”…
Cand spunem „imi pare rau” cuiva care se afla intr-o situatie nefericita...atunci ne implicam, cumva, in suferinta aceluia.
Insa, cand spunem: „imi pare rau pentru tine”...atunci intreaga noastra fiinta executa, mut, „dansul victoriei”: „ce bine ca nu am de ce sa imi para rau pentru mine!”...
Iubirea este ca un joc pe computer: dupa ce termini toate nivelele, jocul nu mai are niciun secret, pentru tine. Dar atunci, abia...depinde doar de tine daca esti in stare sa creezi alte nivele, pentru jocul in curs, ori o vei lua de la capat, cu un alt joc...
Nasterea pe cale naturala se uita. Pentru ca totul redevine aproximativ la fel cum a fost.
Doar nasterea prin cezariana nu va putea fi uitata niciodata. Pentru ca te face sa iti amintesti de ea, femeie, ori de cate ori te dezbraci...
Cica: „Sa ai o vacanta plina de surprize!” sau: „Sa iti implinesti toate „visele”!”
Astea or fi urari de bine, ori blesteme??!
TOTI suntem plini de greseli. Nu stiu ce inseamna perfectiunea omeneasca. Atunci…daca stim asta, cu totii, de ce ne punem „la zid” unii pe altii, in numele perfectiunii?
Sa fii precum greierele mereu…nu e bine, desigur.
Sa fii precum furnica mereu…ar parea ca e idealul. Pragmatic fiind, respecti toate regulile…
Dar…am constatat ca, din cand in cand, e bine sa fii si greier, nu doar furnica.
Pentru echilibru.
Furnicile cu aripi au inteles asta.
In viata…niciodata nu poti folosi drept scuza faptul ca „te-a luat valul”. „Valul” te ia doar daca te lasi „luat”, ori daca te expui, ducandu-te spre o zona in care te poate lua. Asa ca…ori ramai acolo unde sigur nu te va putea ajunge, ori…trebuie sa recunosti, mai tarziu, faptul ca ti-a placut sa te lasi „luat de val”…
Cand asteptati sa primiti o veste proasta…daca puteti, enervati-va, cumva, inainte. Vestea proasta isi va pierde din intensitate, invers proportional cu enervarea. Altfel, va va prinde „cu garda jos”, relaxati, iar intensitatea enervarii va deveni, vreti-nu-vreti, direct proportionala cu vestea proasta.
…Iar atunci, deciziile luate nu va vor fi benefice. Niciunuia.
Din violenta conjugala nu poti scapa decat la fel ca atunci cand smulgi un plasture: scurt, indiferent de durerea resimtita.
Daca nu ai curaj sa smulgi plasturele...ori rogi pe altcineva sa o faca, ori...iti asumi sa il porti, pentru totdeauna.
“Scoala vietii”…Mereu aud pe cate cineva laudandu-se cu asta: “Eu am scoala vietii, e mai importanta decat orice alta scoala!!!”. Da. Adevarat. Insa ce scapa aceia din vedere este faptul ca pana si aceasta “scoala a vietii” are anumite nivele de parcurs. Ca orice scoala universal-acceptata.
Asa ca, daca ai doar “trei clase” de scoala vietii…nu te mai lauda.
Lauda-te – desi atunci nu o vei mai face, pentru ca vei intelege mai mult – abia atunci cand vei ABSOLVI scoala vietii.
Inclusiv facultatea.
Photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Marți, 04 Septembrie 2018
experiente, viata, iubire, greseli
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Importanta etichetelor in vanzarea produselor de casa
- Look profesional si stilat: trucuri vestimentare pentru un impact pozitiv la birou
- Cele mai elegante ceasuri de dama in 2025: modele care cuceresc scena fashion
- Contraindicatiile RMN: cand si de ce nu este indicat
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
