Lui Dumnezeu, cu dragoste...

Nu stiu cine este mai fericit: efemerida, pentru ca traieste doar pentru o zi, dar intens, sau Omul, pedepsit sa traiasca atat de mult, cu atat de multe amintiri? Speram sa evoluam, multi dintre noi. Speram ca vom putea, de-a lungul vietii, sa respectam cele 10 Porunci.
DAR…acel: “nu fur de la cineva anume, ci de la hypermarket, ca oricum "au pierderi", “nu se vede””, sau: “fur de la Stat, ca oricum fura si ei"…”nu se vede””, reprezinta, vreti-nu-vreti, tot furt, indiferent daca iei cateva boabe de strugure, fara sa platesti pentru ele, ca “oricum au pierderi”, ori daca “tragi” niste bani in plus de la client, umfland carnea cu apa.
Acum…tine de noi, de limitele noastre, de constiinta noastra, daca furam ori nu, chiar si de acolo de unde credem noi ca “nu se vede”, absolvindu-ne intr-un mod paradoxal de vina furtului.
E adevarat, ne-am schimbat, pentru ca si vremurile s-au schimbat. Modernitatea ne incapaciteaza, uneori, pentru ca nu mai intelegem corect de e bine, ori nu, ce facem. Acum sunt prea multe nuante ale diverselor provocari, pe care nu mai stim daca sa le asociem unui pacat, sau unei normalitati.
Dar…dincolo de pacatele noastre, ale tuturor sau doar ale unora…cred ca si Dumnezeu ar trebui, totusi, la aceste vremuri noi, sa “updateze”, cumva, Poruncile:
1. a).........b)....... c)............
2. a).........b)....... c)............
Uneori, as vrea ca unele ganduri ale mele sa nu ajunga la Dumnezeu. As vrea sa am un buton de oprire, astfel incat El sa nu auda toate prostiile pe care le gandesc…
Insa, pe de alta parte, mi-e teama: daca voi avea nevoie de El, odata, iar El nu ma va mai auzi, doar pentru ca am apasat butonul de oprire?
Cand gandesti: „Doamne, ce pacate voi fi avand, sa patesc asta”…de fapt, ar trebui sa spui, daca te-ai gandi mai bine: „Doamne, am pacate destule, dar Te rog, ajuta-ma sa nu trebuiasca sa le platesc AZI”…
Credinta in Dumnezeu este, uneori, la fel ca „tracul” actorului: oricata incredere ai avea, nu te poti abtine sa te intrebi: „dar, daca…”?...
Cele 10 Porunci sunt ca un cerc, inchis. Cerc perfect. Cu tot cu pleonasmul aferent.
Sunt lucruri de paza, de baza. Se inchid, perfect, in jurul tau. TOT ce tine de suflet, in viata, reprezinta tot un cerc inchis. Daca, insa, nu avem grija ori nu suntem suficient de motivati…cercul ramane deschis. Iar atunci…nu vrei sa stii cine intra…
“Asa a fost sa fie”… Ati observat ce des folosim aceste cuvinte? Ne prevalam de ele ori de cate ori nu gasim un raspuns care sa ne impace – pe noi, cu noi insine si pe noi cu restul lumii. “Asa a fost sa fie” reprezinta, de fapt, nu neputinta noastra, ci un soi de autoimpacare pentru pacatul de a nu fi facut ceea ce, de altfel, am fi putut face. Atunci ne ascundem – si fata de noi – pacatul si ne linistim constiinta, aruncand vina pe Dumnezeu – “asa a fost sa fie”…
De unul singur, nu poti descoperi calea catre Dumnezeu. Pentru ca ai nevoie de rasfrangeri. In ochii, in mintea ori in sufletul altuia. Asa ca multumeste, Omule, celui care te-a facut sa suferi. Pentru ca atunci, abia, ai ridicat ochii spre CER…
Postat de: Teoana Joi, 13 Septembrie 2018
dragoste, viata, Dumnezeu, suflet
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor
- Cum sa alegi cel mai bun parfum cu feromoni? 3 recomandari
- De ce sa alegi transferul privat pentru calatoriile catre aeroport?
- Cum sa incorporezi laptele si lactatele in rutina ta de fitness
- Cum ajuta Bonengem in ameliorarea durerilor musculare si articulare