Carpe diem, despre viata, asa cum o inteleg eu
Darul acesta numit "viata" este atat de discutat de atat de multi insa atat de putin inteles, realmente, de atat de putini...
Se vorbeste despre viata in citate, in carti de sute de pagini si pe internet circula sfaturi de viata si maxime despre viata. Nimeni (sau prea putini, extrem de putini) dintre cei care vorbesc despre cum ar trebui traita viata...o fac corect, ei insisi. Cei mai multi dintre cei care vorbesc despre aceasta se zbat ei insisi in automatisme din lipsa curajului.
Pana la urma, viata este azi, acum si trebuie traita, pur si simplu. Trebuie sa fim. Sa ne constientizam existenta si sa o umplem cat mai frumos si in concordanta cu ceea ce simtim si ne dorim, fara a ne lasa ghidati de presiunile exterioare. Ar trebui sa traim condusi de vocea interioara si sa nu mi conteze nimic din ce "trebuie facut", ci doar "ce ne place" sau "ce ne dorim". Sa traim asa cum suntem noi.
Pacat ca cei mai multi se pierd in goana dupa autobuz, tren, semaforul verde, functii, bani, promovari, demonstratii de capabilitate si uita ca...sunt. Uita cine sunt - sau nici nu indraznesc sa se caute de teama ca s-ar gasi si n-ar fi in concordanta cu ce se asteapta ceilalti sa fie - uita ce le place si ce isi doresc, nu indraznesc. Se lasa deoparte pentru a fi, la suprafata, ceea ce se cauta.
In timp ce ei alearga dupa toate aceste falsuri la mare cautare, viata se petrece. Ei o rateaza. N-au timp pentru ea. Sunt prea ocupati.
Mi-am dat seama, grabindu-ma eu insami, intr-o zi, ca ne pierdem in automatisme si viata se desfasoara cand noi o cautam pe la colturi, in falsuri si nimicuri. De asta am sustinut si sustin in continuare ascultarea vocii interioare, a vocatiei, a sufletului. Trairea constienta a fiecarei zi. Nu vi s-a intamplat niciodata sa va constientizati de-a dreptul, profund si atunci sa va bucurati sincer pentru soare? Pentru ploaie? Pentru plimbarea pe care o faceti sau pentru ca puteti sta pe banca din parc? Pentru toata frumusetea in jur?
Stiu, suna ciudat, probabil, dar uneori, cand constientizezi pe deplin cat de frumos este sa traiesti, pur si simplu, facand ceea ce iti place, dedicandu-te lucrurilor in care crezi si care te bucura si fiind cine esti tu, cu adevarat, realizezi ca aceasta este viata de fapt. Aceasta este tot ce conteaza: sa traiesti prezent, constient, facand ceea ce vrei, fiind ceea ce esti in adancul sufletului si bucurandu-te ca ai curajul sa faci ce iti doresti si sa fii cine esti. Fara obsesia de a fi ce ar trebui, ce este corect, ce sunt toti, ce asteapta toti, ce cred toti ca este bine, ce se cere. Doar tu, sincer. Atunci inseamna ca traiesti, cred. Cand chiar te asculti si respecti ce auzi din interiorul tau, fiind. Fiind tu fara a permite influentelor exterioare sa te abata de la autenticitate. Este, poate, ceea ce multi numesc, in mod eronat, razvratire. Acum sa ne intrebam: cati traiesc si cati fac "ce trebuie" in timp ce viata se desfasoara, in paralel?
Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 30 Martie 2015
carpe diem, traieste viata, despre viata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
