Povestea lui Sergiu Jiduc, tanarul explorator roman de la National Geographic (I)

Desi initial am gandit intr-un mod diferit acest material, am decis ca este mai potrivit sa-l urmariti pe Sergiu cum povesteste, in mod liber, si sa va lasati fascinati, direct, de experientele incredibile traite de el. In acest fel, macar pentru o clipa puteti sa va imaginati cum ar fi sa traiti o zi in pielea lui.

Sergiu Jiduc are 23 de ani, locuieste in Scotia, mai exact in Edinburgh, si este un geolog pasionat de explorare montana. A ales Scotia pentru ceea ce ii poate oferi unui tanar pasionat de alpinism si explorare montana si anume un taram muntos sectionat de lacuri si fiorduri spectaculoase si pazit de castele vechi de sute de ani. Dar povestea pe care urmeaza sa v-o relatez nu este deloc asa simpla precum am descris-o mai sus. Dimpotriva, as gresi daca l-as prezenta prin cuvinte atat de simpliste pe Sergiu. Tanarul aradean este cel care la doar 9 ani urca Varful Peleaga, primul sau varf montan de peste 2500m, impreuna cu mama sa. Si nu avea sa fie deloc singurul record personal, dimpotriva. La 19 ani, el escaladeaza cu succes varful muntos Khan Tengri din Kazakhstan care se afla la o altitudine de 7.010 metri. Si in acest fel, in 2010, Sergiu Jiduc obtine titlul de cel mai tanar alpinist roman care a escaladat acest varf. Doi ani mai tarziu, in 2012, este contactat de catre National Geographic Society USA pentru a colabora pe baza unui proiect multi-disciplinar in Anzii Peruvieni. Tot atunci, castiga titlul de “National Geographic Best Explorer Moment of 2012”.

Daca ar fi intrebat de cineva care este chemarea sa pe acest pamant, Sergiu Jiduc ar sti exact ce sa raspunda: “Imi doresc sa ajut cat mai multi oameni care sunt afectati de conditii de mediu sau economice extreme. Simt ca asta este chemarea mea”, declara tanarul explorator.

“Un alpinist bun este unul care e in viata”

Sergiu descrie fiecare calatorie pe care a facut-o ca fiind o treapta uriasa in evolutia sa personala. “Calatoritul iti ofera una dintre cele mai satisfacatoare forme de explorare ale introspectului. Este o metoda fantastica pentru a-ti stimula imaginatia, creativitatea si increderea de sine. Vazand locuri, oameni, culturi si religii noi, constientizezi cat suntem de diferiti noi, oamenii, asa la o forma exterioara, insa, in esenta, suntem cu totii la fel, o familie. Diferentele religioase, culturale sau economice sunt superficiale, iar mecanismul de baza, universal, la toti oamenii, este iubirea”, ne spune tanarul.

Nu de putine ori a fost la un pas de moarte. Iar frica nu ii este un sentiment necunoscut. Atunci cand se gaseste prins intr-o situatie, aparent, fara scapare, meditatia il ajuta. Trage aer in piept, inchide ochii pentru cateva secunde, isi regleaza respiratia si incepe sa vizualizeze, in minte, posibilitatile unei iesiri din impas. Si de fiecare data a reusit acest lucru.  Amintim, aici, un astfel de moment critic din viata sa: “Eram undeva la 6200m intr-un perete de gheata la 70° inclinatie, blocati de o despicatura uriasa. Nu puteam trece dincolo de ea pentru ca nu gasisem un pod de gheata sau loc mai ingust ca sa o putem traversa. Mai mult decat atat, datorita caldurii tropicale de la orele amiezii, au inceput sa curga avalanse desprinse din cornisele de sus cam la fiecare 10 minute. In Anzi, la altitudini mari, orele amiezii sunt caracterizate de temperaturi ridicate care rezulta in mici cascade de apa sau avalanse de zapada care matura fetele abrupte. Pusi in fata pericolului, fara prea multe optiuni, am decis sa coboram in crevasa si sa ne adapostim de avalanse, in interiorul ei, pana seara cand temperatura aerului scade din nou”, isi aminteste Sergiu. Este clar, o are in sange. Dupa cum ne-a povestit, chemarea muntelui pentru el este intoarcerea la origini, e o actiune meditativa, vindecatoare. Stiu ca este un material jurnalistic foarte amplu, insa cand ai in fata ta un om cum este Sergiu Jiduc, ii acorzi tot spatiul si timpul din lume. 

Viata personala. Inceputuri, plecarea din Romania

Sergiu Jiduc s-a nascut in Arad, intr-o zona de campie, dar relativ in proximitate de dealuri si munti precum Zarand, Apuseni, Poiana Rusca. Pasiunea pentru explorare montana i-a fost insuflata de catre mama sa. “Mama a fost cea care m-a dus pe munte. Ea este de asemenea pasionata de trekking alpin si ski. As putea spune ca pasiunea pentru munte am mostenit-o de la ea. Ma consider norocos ca am o mama care ma sustine in activitati sportive cu un risc mare de pericol”, ne povesteste tanarul. Muntele l-a atras de mic copil. “Desi am fost la mare, muntele a reusit sa inspire in mine o fascinatie care nu a mai fost egalata de nicio alta locatie sau activitate pana in prezent. Cum spunea si William Blake, “Great things are done when men and mountains meet” – “echipa” pe care am facut-o cu muntele a rezultat in multe lucruri frumoase si interesante”, spune tanarul explorator.

Sergiu isi aminteste cu emotie de primul sau contact cu muntele, mai ales ca a fost in Romania, in Muntii Retezat. “Desi am fost anterior in excursii de plimbare la deal in Dealurile Zarandului sau in Subcarpatii Transilvaniei, Muntii Retezat au fost primii munti “adevarati” pe care i-am explorat impreuna cu mama mea. Aveam doar 9 ani cand am urcat primul meu varf de peste 2500m (Varful Peleaga 2509m)”, ne spune Sergiu. 

Despre explorare, munti, stiinta si colaborarea cu National Geographic

FemeiaStie.ro: Imi spuneai ca doar ce te-ai intors din Africa. Ce ai facut acolo si unde ai fost mai exact?

Sergiu Jiduc: Am fost in Kenya, mai precis in Nairobi pentru o perioada de trei luni cu un program inovativ de voluntariat pionierat de guvernul britanic. Programul se numeste International Citizen Service Entrepreneur si contine un component de business puternic. Obiectivul principal al programului este reducerea saraciei in tarile din lumea a treia prin promovarea initiativelor antreprenoriale sustenabile si imputernicirea comunitatilor locale. Compania cu care am lucrat se numeste ”Animals Minerals and Allied” si se ocupa cu productia de sisteme agricole hidroponice, precum si training si consultanta in tot ce tine de sistemul agricol. Pe scurt, compania vinde sisteme agricole de crestere a legumelor sau furajului pentru animale fara sol. Hydroponics cum este popular in Europa si in SUA, este metoda de crestere a plantelor, in apa, cu nutrienti, eliminand necesitatea de a folosi solul, un mediu care de altfel este ineficient. Cu hydroponics, un fermier poate creste furaj de orz in doar 7 zile fata de 45 in cazul orzulului crescut in sol, care este de asemenea de 3 ori mai nutritional decat cel crescut in sol. Fermierul poate practica agricultura pe verticala, folosind astfel un spatiu orizontal foarte mic si forta de munca redusa. Timp de trei luni am creat o strategie de branding, marketing, customer service si comunicare noua, un website prietenos si, de asemenea, am reusit sa maresc reteaua de clienti si colaboratori ai firmei. Mai mult decat atat, am reusit sa strang contacte utile in Organizatia Natiunilor Unite din Africa, al carui sediu este in Nairobi si la care am participat la o conferinta intitulata “The International Share-fair on Rural Women's Technologies to Improve Food Security, Nutrition, and Productive Family Farming”. Aici am avut ocazia sa-i cunosc pe presedintii: African Union, UN Women Branch, Food and Agriculture Organization, World Food Programme, International Fund for Agriculture Development, precum si pe presedintele Bancii Mondiale, Dr. Jim Yong Kim.

FemeiaStie.ro: In anul 2012 a inceput colaborarea ta cu postul National Geographic. Vorbeste-ne putin despre aceasta colaborare, ce proiecte ai avut si ce pregatesti acum?

Sergiu: In 2012, am inceput sa colaborez cu National Geographic Society USA pe baza unui proiect multi-disciplinar in Anzii Peruvieni. Proiectul a avut ca si scop principal evaluarea calitativa a schimbarilor de relief ce au avut loc in Cordillera Blanca si Cordillera Huayhuash, in ultimii 70 de ani. De asemenea, membrii proiectului au escaladat, in stil alpin, varfurile: Artesonraju (6025m), Yerupaja (6617m) si Alpamayo (5947m), folosind rute tehnice. Spre finalul proiectului, am colaborat cu o organizatie non-guvernamentala locala, intitulata Changes for New Hope care este preocupata cu imbunatatirea conditiilor de viata a copiilor neprivilegiati din Anzi. Proiectul nostru a creat un raport stiintific detaliat, un eseu fotografic ilustrand aspecte geografice, culturale si sociale peruviene, precum si un video trailer marca National Geographic. Am castigat de asemenea titlul de “National Geographic Best Explorer Moment of 2012”.

Aventura stiintifica, fotografica si alpinistica a fost sustinuta din punct de vedere stiintific si logistic de catre Universitatea din Edinburgh, iar financiar si mediatic de catre National Geographic. Cu acest proiect am devenit un “Explorator Tanar” al National Geographic. Printre beneficiile familiei de exploratori este o baza de date si contacte din lumea National Geographic de la fotografi, exploratori, oameni de stiinta cu care colaborez sau pot colabora, precum si resurse financiare si oportunitati de job-uri.

Urmatorul meu proiect va avea loc in Muntii Karakoram din Pakistan si India. Proiectul este de lunga durata si incorporeaza mai multe aspecte printre care: glaciologie, alpinism, fotografie, film si dezvoltare comunitara. Proiectul va fi lansat oficial publicului in primavara anului 2015.

FemeiaStie.ro: Printre expeditiile tale, amintim muntii Caucaz, muntii Alpi, precum si varful muntos Khan Tengri. Care a fost cea mai dificila expeditie pana in prezent?

Sergiu: Cred ca cea mai dificila expeditie a fost in Peru. In primul rand, a fost primul proiect care a incercat sa imbine mai multe componente precum stiinta, alpinism, fotografie si film. Datorita acestui caracter multi-disciplinar, proiectul a fost o provocare logistica si financiara. De asemenea, am trait o drama pe varful Yerupaja (6617m), al doilea varf ca si inaltime din Peru. Mai precis, am fost nevoiti sa ne ascundem intr-o crevasa la 6200m in fata vestica a muntelui datorita avalanselor si a unui bergschrund de 15m latime care ne-a tinut blocati. A fost o situatie de supravietuire care ne-a pus la incercare toleranta pentru incertitudine.

FemeiaStie.ro: In 2010, pe cand aveai doar 19 ani, escaladai cu succes varful muntos Khan Tengri din Kazakhstan care se afla la o altitudine de 7.010 metri. Esti totodata cel mai tanar alipinist roman care a escaladat acest varf. Din 6 membri, doar doi ati reusit. Cum a fost?

Sergiu: Khan Tengri a fost intr-adevar o aventura destul de extrema pentru mine. “Stapanul Spiritelor” cum este cunoscut in folclorul local, este cel mai nordic varf de peste 7000m din lume, precum si cel mai dificil din punct de vedere tehnic, dintre cei “Cinci Leoparzi ai Zapezilor” sau cele mai inalte 5 varfuri din fosta URSSS. Conditiile meteo pe acest munte foarte nordic sunt adesea nefavorabile si este foarte frig (-30°C), mai ales la peste 6000m. Varful este foarte izolat din punct de vedere geografic, iar singurul mod in care poti ajunge la el, in timp util, este cu elicopterul. Zborul de 40min peste muntii de 6-7000m si ghetari a fost magnific, dar si emotionant tinand cont ca pilotii rusi nu au reusit sa invinga cliseul rusesc (sticlele de vodka vegheau maneta elicopterului).

Problema cea mai mare pe care am intampinat-o pe munte a fost o furtuna care ne-a prins in tabara III, la 6000m si care a durat 7 zile. Din pacate, noi nu aveam mancare suficienta pentru a supravietui acolo 7-8 zile. In consecinta, am fost nevoiti sa rationalizam resursele limitate de hrana pentru a putea supravietui. A fost greu, fiind nevoiti sa dezgropam cortul din zapada de cel putin doua ori pe zi, iar cantitatea de calorii disponibila se micsora zilnic. La altitudine, corpul consuma mult mai multe resurse si digestia este mai putin eficienta. Din aceasta cauza, e nevoie de o hrana concentrata, bogata in proteine si carbohidrati, precum si vitamine si minerale.

De multe ori, ne trezeam dimineata ca sa ne dam seama ca suntem complet acoperiti cu zapada, parca eram intr-un igloo din zona arctica. Cu toate acestea, am reusit sa urcam varful in a 8-a zi de cand am ajuns in acea tabara dupa 7 zile de viscol. Ultima portiune din traseu a constat in 1000m diferenta de nivel de roca si gheata la o inclinatie de 50 - 90°. A fost un adevarat challenge, fiind slabiti, insa satisfactia si panorama de pe varf a compensat totul. Am descoperit un prieten adeverat acolo sus, Aurel Salasan.

Aurel si cu mine am fost foarte uniti, iar teamwork-ul a functionat ca si uns. De asemenea, ne-am antrenat foarte mult pentru varf, iar starea psihica care de altfel este cea mai importanta in alpinism a fost foarte buna. Am reusit sa ne aclimatizam repede si nu am avut probleme majore de sanatate. Ceilalti coechipieri, fiind si mai in varsta, nu au reusit sa se aclimatizeze asa de bine si au fost nevoiti sa renunte. De asemenea, a fost o avalansa sub tabara I care i-a afectat pe doi dintre coechipieri.

FemeiaStie.ro: Expunerea la frig extrem, risc de avalanse, portionarea de mancare, rezistenta mentala. Ce presupune cu adevarat pregatirea unei expeditii?

Sergiu: Pregatirea pentru o expeditie este un proces destul de lung care incepe cu cel putin jumatate de an inaintea plecarii propriu-zise. In primul rand, e nevoie de stabilirea unui obiectiv principal care sta la baza intregului proiect. De aici, se creeaza obiective secundare si se contureaza ideea proiectului. Stagiul urmator implica o continua cercetare referitoare la zona si metoda de explorare, si necesitatile proiectului. Dupa ce s-au conturat toate aceste detalii, putem sa formulam proiectul in scris, creand o brosura detaliata care contine informatii despre: obiectivele, beneficiile, bugetul, logistica, itinerariul si membrii proiectului. Urmatorul stagiu implica obtinerea de fonduri si permise necesare un stagiu cheie fara de care proiectul nu poate avea loc.

Pregatirea fizica si mentala este cheia succesului de aceea antrenamentul trebuie sa inceapa foarte devreme. Eu ma antrenez tot timpul si nu astept pana imi vine o idee noua de expeditie. Astfel, stiu ca sunt tot timpul mai mult sau mai putin pregatit pentru o noua aventura. E nevoie de multa disciplina si sacrificiu pentru a conduce o expeditie. De multe ori sunt nevoit sa renunt la placeri efemere precum o iesire intr-un bar la o zi de nastere pentru o tura de antrenament in munti. Prefer a doua varianta oricum. Mersul la munte e cel mai bun antrenament atat fizic, cat si mental, insa cand nu ma pot deplasa la munte tind sa merg la inot, alergare, bicicleta. E important sa lucrezi la rezistenta fizica pentru a putea suporta efortul prelungit si conditille de mediu nefavorabile (frig, lipsa de oxigen, soare puternic). Fac sport de cel putin 4-5 ori pe saptamana. Alaturi de antrenamentul fizic imi fortific organismul consumand o ratie calculata de proteine, carbohidrati, grasimi, vitamine si minerale zilnic. Pe munte e important sa te aclimatizezi adecvat si sa studiezi ruta pe care o parcurgi inainte sa te avanti pe traseu. Planul de evacuare in caz de pericol, precum si cunostintele de prim-ajutor sunt esentiale daca doresti sa scapi teafar dintr-o situatie delicata.

FemeiaStie.ro: Apropo de avalanse, te-a surprins vreuna, cum ai procedat?

Sergiu: Am fost surprins de o avalansa in Khan Tengri, insa am reusit sa o depasesc pe laterala. Nu am experimentat multe avalanse pentru ca am fost precaut mai tot timpul. Vreau sa mentin trend-ul acesta. Un alpinist bun este unul care e in viata.

FemeiaStie.ro: Care a fost cea mai lunga expeditie, s-a incheiat cu succes?

Sergiu: Cea mai lunga expeditie a fost in Himalaya, mai precis in regiunea Ladakh din nord-vestul Indiei. Proiectul Ladakh fost unul multidisciplinar invocand un studiu complex al geomorfologiei glaciare si condiitilor climatice din zona, precum si alpinism tehnic si fotografie. Echipa din India a fost una internationala, insa a functionat excelent, proiectul fiind un succes din toate punctele de vedere. Am reusit sa investigam cinci vai Himalayane, sa urcam pe un varf de 6400m, sa producem un eseu fotografic, sa adunam contacte pentru proiectul viitor, dar si sa exploram Valea Indusului si pasurile inalte din munti pe motociclete Royal Enfield, o experienta inedita.

FemeiaStie.ro: Ai avut vreo nereusita, ce trebuie sa invatam dintr-un esec?

Sergiu: Succesul este rezultatul perfectiunii, a muncii grele, persistentei si invatarii din esec. Woody Allen spunea ”daca nu ai parte de esecuri in viata inseamna ca nu incerci lucruri inovative”. Am avut parte de esecuri in viata, unul chiar anul acesta, insa l-am tratat ca pe o lectie. Fiecare esec pentru mine e un pas inainte fiindca am identificat un aspect al gandirii mele care era nesustenabil. Esecul e o oportunitate pentru schimbari radicale si salturi bruste in scara evolutiei. Succesul e atins doar de cei care stiu ca esecul e inevitabil.

It’s not the failure on a difficult ascent that matters, but the knowledge you gain from the fall and the way you apply it.

FemeiaStie.ro: Nu doar ai ocazia de a pasi in locuri unde alti oameni nu au si poate nu vor avea ocazia vreodata sa paseasca, in aceeasi masura, tu descoperi religii, culturi, oameni, te implici ca voluntar in organizatii umanitare. Spune-ne si despre aceasta latura a ta.

Sergiu: Sunt o fire curioasa care vrea sa exploreze cat mai mult din existenta pamanteana. De asemenea, imi doresc sa ajut cat mai multi oameni care sunt afectati de conditii de mediu sau economice extreme. Simt ca asta este chemarea mea. Am avut inspiratia necesara sa aleg un domeniu de studiu care sa imi ofere multe oportunitati de calatorie si explorare. Am fost pe toate continentele, in locuri izolate unde foarte putini au ajuns. Fiecare calatorie a fost o treapta uriasa in evolutia mea personala.

Calatoritul iti ofera una dintre cea mai satisfacatoare forme de explorare ale introspectului. Este o metoda fantastica pentru a-ti stimula imaginatia, creativitatea si increderea de sine. Vazand locuri, oameni, culturi si religii noi, constientizezi cat suntem de diferiti noi oamenii, asa la o forma exterioara, insa ca, in esenta, suntem cu totii la fel, o familie. Diferentele religioase, culturale sau economice sunt superficiale, iar mecanismul de baza, universal, la toti oamenii, este iubirea. Calatoritul iti imbunatateste cultura generala si constiinta altor zone geografice. E important, dupa parerea mea, atunci cand calatoresti sa nu o faci doar pentru a-ti satisface propriul tau ego, ci sa te implici in activitati care sa-i ajute si pe cei din jurul tau care poate sunt mai neprivilegiati. Prin aventurile mele, incerc sa las o “samanta” in urma mea care sa faciliteze schimbari pozitive sociale, economice sau de mediu in comunitatea pe care am vizitat-o.

Sunt doua citate care cred ca concluzioneaza bine paragraful acesta:

“Be the change you want to see in the world” (M. Ghandi)

“The real voyage of discovery consists not in seeking new landscapes, but in having new eyes” (M. Proust).

FemeiaStie.ro: Cum iti invingi frica cand esti pe munte?

Sergiu: Imi inving frica folosind metoda vizualizarii si a meditatiei. Daca sunt in impas intr-un traseu dificil, inchid ochii, imi reglez respiratia si incerc sa vizualizez posibilitatille de iesire din impas. De multe ori, parca reusesc sa ies din corp si sa vizualizez momentul dificil din exterior, avand astfel o alta perspectiva asupra sa. Solutia vine de fiecare data fara echivoc.

FemeiaStie.ro: Ce te invata muntele?

Sergiu: Muntele te invata sa apreciezi natura si universul in toata complexitatea sa. Explorarea montana este o metoda foarte eficienta pentru a facilita dezvoltarea personala. Muntele te ajuta sa te descoperi pe sine, mai precis sa constientizezi care iti sunt calitatile, dar si limitele si iti ofera oportunitatea de a-ti depasi acele limite. Muntele iti hraneste sufletul si iti vindeca corpul. Muntele este un catalizator care sudeaza o echipa.

FemeiaStie.ro: Atunci cand neprevazutul isi arata coltii, cu siguranta ai fost nevoit sa improvizezi. Vorbeste-ne despre un astfel de moment critic.

Sergiu: Cred ca cel mai reprezentativ moment a fost pe varful Yerupaja (6617m) din Peru cand datorita avalanselor care se scurgeau pe fata vestica a muntelui am fost nevoiti sa luam o decizie spontana si radicala pentru a ne putea proteja de pericolul mobil. Ne-am ascuns intr-o crevasa!

Eram undeva la 6200m intr-un perete de gheata la 70° inclinatie, blocati de o despicatura uriasa. Nu puteam trece dincolo de ea pentru ca nu gasisem un pod de gheata sau loc mai ingust ca sa o putem traversa. Mai mult decat atat, datorita caldurii tropicale de la orele amiezii, au inceput sa curga avalanse desprinse din cornisele de sus cam la fiecare 10min. In Anzi, la altitudini mari, orele amiezii sunt caracterizate de temperaturi ridicate care rezulta in mici cascade de apa sau avalanse de zapada care matura fetele abrupte. Pusi in fata pericolului fara prea multe optiuni am decis sa coboram in crevasa si sa ne adapostim de avalanse in interiorul ei pana seara cand temperatura aerului scade din nou. Am coborat in jur de 20m in adancul ghetarului suspandat, folosind o coarda, pana am gasit o platforma de gheata pe care am “parcat”. Platforma era mica si inconjurata de un hau negru, fara fund. Ne-am cuibarit unul langa celalalt, legati de trei suruburi de gheata pe acea platforma si am asteptat 8 ore pana la apus. Din cand in cand, mici avalanse intrau prin gura crevasei, acoperindu-ne echipamentul. A fost un test greu de rabdare si toleranta la adversitate. Undeva la ora 8 seara, ne-am trezit din “somnul rece” si am iesit afara din crevasa. Conditiile meteo nu erau tocmai bune: ninsoare, vant si frig precum si vizibilitatea scazuta si o foame cumplita ne-au determinat sa coboram. Folosind cele 14 ancore de zapada am coborat in rapel cei 650m urcati dimineata. Am ajuns putin dupa miezul noptii la cort dupa 20 de ore petrecute in verticala, foarte obositi, insa eram in viata!

FemeiaStie.ro: Ce ai descoperit despre tine, in aceste expeditii?

Sergiu: Am descoperit ca am un potential infinit care e limitat doar de propriile mele temeri construite in minte. Am invatat ca pot sa infrang aceste bariere ale fricii si sa imi manifest potentialul creativ in cele mai surprinzatoare moduri. Am interiorizat ca sunt unul cu natura si ca totul este inter-dependent si inter-conectat in acest univers. Acestea fiind spuse, am realizat care este impactul omului asupra planetei si m-a determinat sa imi dedic energia si potentialul uman pentru a facilita echilibrul dintre om si natura. Am realizat care este puterea gandului si cum constiinta reuseste sa creeze realitatea. Incerc sa imi traiesc iluzia umana la cele mai inalte vibratii. Evolutia, schimbarea, sunt singurele constante in acest univers. Lasa-te purtat de flow si vei ajunge unde trebuie.

FemeiaStie.ro: Friedrich Nietzsche spunea "Imi cunosc limitele. Dar pur si simplu le ignor" exista si un gram de inconstienta in actiunile tale sau mai degraba este o dorinta continua de a-ti depasi niste limite?

Sergiu: Riscul care mi-l asum in alpinism este un risc calculat. Atunci cand planuiesc o excursie, cercetez toate elementele care tin de aceasta aventura de la conditiile meteorologice la starea zapezii, la resursele de hrana si starea de sanatate.  Insa uneori, cu toate masurile de precautie, pericolul tot iti bate la usa si atunci trebuie sa te adaptezi rapid. Pentru o ecuatie de succes aici sunt importante: experienta, dinamica echipei, prezenta de spirit si o gandire pozitiva ajutata de putin noroc.

Intr-o alta ordine de idei, exista o presiune din partea sponsorilor si altor parteneri sa te intorci acasa cu rezultate. In cazul unei expeditii sponsorizate, sustinatorii financiari au nevoie de o poveste de succes pentru a-si argumenta investitia in tine. Putini oameni inteleg in totalitate toate pericolele si gradul real de incertitudine care exista pe munte astfel incat sa iti accepte esecuri. Unii alpinisti, desi constienti de pericol risca, poate cu un gram de inconstienta, in speranta ca vor reusi totusi sa scape cu basmaua curata si astfel sa isi salveze cariera de alpinist. Alpinistul e un om mai deosebit care poate fi admirat, dar si criticat deoarece in functie de ce sistem de referinta folosesti pentru a caracteriza oamenii, il poti cataloga fie un inconstient, fie un erou.

FemeiaStie.ro: Cand ajungi intr-un loc nou, iti formezi echipa si din oameni care cunosc traseul sau iti faci singur un research si va bazati pe intuitie?

Sergiu: De cele mai multe ori, am plecat de acasa cu o echipa deja bine construita si cu temele facute, insa, in ultimul timp, am fost nevoit sa-mi formez o echipa la locul de actiune cu oameni noi. Aici m-am bazat pe intuitie, dar si pe capacitatea mea de a “citi” oamenii. Tot timpul plec de acasa cu un research bine facut, indiferent unde si cu cine merg. Knowledge is power.

FemeiaStie.ro: Dupa saptamani intregi, apare momentul cand ai reusit sa-ti atingi obiectivul, sa ajungi tocmai in varf. Ce sentimente te incearca atunci? Faci poze, arborezi steagul national, ce ritual aveti?

Sergiu: Timpul petrecut pe un varf este scurt, tinand cont ca trebuie sa te intorci sanatos inapoi in tabara, insa este foarte intens. O avalansa de sentimente ma cuprind cand ajung pe un varf care include: satisfactie, extaz, multumire, umilinta in fata naturii si apreciere fata de colegii de echipa. E bine sa vezi lumea de sus pentru ca vederea iti este libera si perspectiva e maxima. Deciziile cele mai bune le iei atunci fiindca iti dai seama cat esti de mic, dar si cat de puternic.

FemeiaStie.ro: Cine iti sponsorizeaza expeditiile? E greu de obtinut fonduri?

Sergiu: Sponsorizarile vin din mai multe directii. Initial, am primit sponsorizari de la prieteni si firme din Romania (corporate sponsorships). Acum ma bazez mai mult pe grant-uri de la organizatii precum National Geographic, Royal Geographical Society of London si alte organizatii din Europa si SUA. Provocarea pentru astfel de grant-uri este sa demontrezi ca proiectul tau este unic, avantajos, bine construit si echipa este in stare sa-l duca la capat. Ai nevoie de sustinere din partea unei institutii de invatamant, mai ales, daca faci un proiect cu un component stiintific. Un marketing si branding adecvate sunt, de asemenea, necesare.

FemeiaStie.ro: Ai fost vreodata atat de aproape de pericol, incat sa te temi pentru viata ta? Cum ai reusit sa-ti pastrezi calmul?

Sergiu: Da, cand coboram de pe varful Kangyatze (6400m) din Himalaya am cazut intr-o crevasa. Cand esti intr-o situatie critica, andrenalina raspunde la stres si iti imbunatateste temporar functiile cognitive si capacitatea fizica. In acele momente, poti sa iei decizii rapide care pot sa iti salveze viata. Cand am simtit “ca ma scufund in ghetar” am reactionat rapid cu pioletii si coltarii, reusind sa ma agat de mici adancituri in peretele crevasei. Am cazut in jur de 3-4 metri dupa care am reusit sa ma opresc. Fiind legat in coarda, colegul meu m-a scos folosind o metoda clasica de salvare din crevasa.

FemeiaStie.ro: Chemarea muntelui este ca un drog pentru tine?

Sergiu: “The mountains are calling and I must go” spunea John Muir. Chemarea muntelui pentru mine este intoarcerea la origini, e o actiune meditativa, vindecatoare.

FemeiaStie.ro: Veteranul alpinist Matthew Childs a emis 9 reguli ale alpinismului. Printre ele amintim: sa nu renunti, sa nu eziti, sa ai un plan, miscarea iti poate aduce sfarsitul, sa stii cum sa te odihnesti, puterea fizica nu inseamna intotdeauna succes, ci echilibrul. Ai pus si tu in practica aceste metode sau ai altele?

Sergiu: Da, categoric. Aceste legi sunt permanent prezente in constiinta mea.

FemeiaStie.ro: Sunt diferite femeile care fac alpinism de barbatii alpinisti? Cine e mai bun?

Sergiu: Femeile, neavand forta fizica tipica barbatilor se bazeaza mai mult pe elasticitate, flexibilitate. Din aceasta cauza, femeile practica o catarare mai acrobatica, mai tehnica, iar aici ma refer strict la catararea pe stanca. Cunosc cazuri cand barbatii nu au putut repeta “miscarile” efectuate de femei. Insa, cand vina vorba de escaladarea unui varf de 7000m, unde elasticitatea si flexibilitatea nu sunt cele mai importante calitati, ci forta sau rezistenta fizica, barbatii tind sa domine. De asemenea, sunt multe exceptii de la regula. Unele atlete de performanta escaladeaza atat munti de 8000m, precum si pereti dificil de stanca. E o chestiune relativa.

FemeiaStie.ro: Sa te focusezi pe ce ai de facut si nu pe consecintele pe care le poate avea ceea ce faci, asta si determina frica, cum iti inabusi aceste sentimente?

Sergiu: Eu tind sa ma focusez pe obiectivul pincipal si pe ceea ce am de facut pentru a ajunge la el. Am o putere foarte mare de concentrare cand vine vorba de un aspect de care sunt pasionat. Cand observ ca ma focusez pe aspecte negative imi dau un restart la sistem, fie luand o pauza si facand cu totul altceva precum un somn fie printr-o analiza la sange, filozofica alaturi de un om care e obiectiv si desprins de problema.

FemeiaStie.ro: Cand esti pe munte si ti-e frig, si foame, la ce te poti gandi sa-ti induci o stare de bine?

Sergiu: Ma gandesc la o paine calda, crocanta pe o vatra incinsa ca la bunica acasa.

FemeiaStie.ro: Ai obtinut nu mai putin de 13 premii in cadrul unor competitii locale si regionale de geografie. Vorbeste-ne putin despre.

Sergiu: Pe parcursul gimnaziului si liceului am participat anual la numeroase concursuri de geografie unde am reusit sa castig locuri fruntase la nivel local, regional si national. Am avut un profesor deosebit de geografie, Dl Radu Bereteu, care a reusit sa-mi insufle o pasiune pentru geografie. Eu, de altfel, sunt o fire foarte curioasa si tot timpul am avut un puternic interes pentru stiinta. Geografia s-a imbinat foarte bine cu pasiunea mea pentru munte.

FemeiaStie.ro: Pe cand o expeditie pe Everest?

Sergiu: Nu planuiesc o expeditie pe Everest deocamdata. Sunt interesat de alte zone, mai putin comerciale, virgine si izolate. Nu mai urmaresc recorduri.

FemeiaStie.ro: Alege o super-putere de care sa te bucuri pentru o zi: sa inot precum un peste, sa zbor precum o pasare, sa alerg precum un ghepard.

Sergiu: Sa zbor precum o acvila. 

FemeiaStie.ro: Pe plan profesional, mi-ar aduce implinirea sa pot...

Sergiu: Sa creez o organizatie care se incubeze initiative sustenabile relevante pentru comunitatile montane. O organizatie cu o ramura antreprenoriala, stiintifica si de cercetare, creativa precum film si foto si sportiva, alpinism, care sa lupte spre o viziune sustenabila pentru comunitatile montane. Vreau sa-i ajut pe acesti oameni sa se adaptaze la schimbarea climei cu metode practice si relevante precum: ghetari artificiali si agricultura hidroponica, dar si educatie pentru a-i imputernici pe ei sa isi schimbe singuri soarta.

Sursa foto: Arhiva personala Sergiu Jiduc

Feature realizat de: Andreea Samoila

Postat de: Andreea-Samoila Joi, 15 Ianuarie 2015