Pasiune pentru dansurile populare romanesti: Larisa Barbu
In luna martie, luna dedicata femeii, am onoarea si bucuria sa aduc in atentia dumneavoastra o tanara doamna pe care o admir in mod deosebit, o romanca adevarata, cum rar ti-e dat sa mai vezi in ziua de azi, frumoasa, plina de viata si care a realizat lucruri marete prin pasiunea sa nestavilita pentru dans si folclor!
Larisa Barbu a mostenit dragostea pentru dansul traditional de la tatal sau, Marin Barbu, indragitul Nea Marin, care pune vedetele la munca intr-un show de televiziune cunoscut in toata tara, jurat la "Dansez pentru tine" si un recunoscut coregraf de dans traditional romanesc. Cu o experinta vasta intr-ale dansului nostru traditional, de care s-a amorezat ca de-un „Sburator” din frageda copilarie, dar si cu un bagaj de cunostinte de etnologie si folclor sanatos acumulate prin cercetare si studiu, Larisa este o explozie de tinerete, ca o floare de primavara si un om de cultura, cu o viziune cat se poate de actuala a fenomenului folcloric, iar contributia ei la promovarea zestrei neamului este, cu siguranta, imensa!
FemeiaStie.ro: Ai mostenit talentul de la tatal tau. Dar cum si cand te-ai indragostit de dansul popular?
Larisa Barbu: Momentul exact in care am inceput sa “dansez” nu il pot indica in timp. Imi amintesc ca eram foarte, foarte micuta si il vedeam pe tata dansand si ma bagam printre picioarele lui sau ma lua de manute si ma invartea. Era o adevarata placere pentru mine sau, mai bine zis, cea mai frumoasa joaca, asa cum o percepeam eu. Adevaratul inceput in materie de dans a fost la varsta de 7 ani, la Palatul National al Copiilor din Bucuresti. Tata nu a fost de acord sa dansez, deoarece tocmai intrerupsesem cursurile de vioara si era suparat pe mine din aceasta cauza. Insa am complotat cu mama sa ma duca la Palat. Fusesem de cateva ori cu tata acolo, el lucra cu copii de peste 15 ani si ma indragostisem atat de profesoara, cat si de mediul de acolo. Pana la primul meu spectacol ce a avut loc dupa aproximativ 6 luni, el nu m-a vazut cum dansez, insa apoi a fost tare mandru. Imi amintesc ca peste tot pe unde mergeam, la bunici sau la prieteni, ma lua de mana si faceam cate un mic spectacol din pasii pe care ii cunosteam si eu la vremea aceea.
FemeiaStie.ro: A existat un moment anume in care ai realizat ca asta iti doresti sa faci in viata? Cand a aparut ideea de a infiinta o scoala de dans traditional romanesc?
Larisa Barbu: Au fost atat de multe momente ce m-au condus pe acest drum incat nu il pot numi pe cel definitoriu…Cand eram foarte mica adoram sa il vad pe tata dansand, ma ambitionam sa cred ca atunci cand am sa cresc am sa reusesc sa fac si eu aceeasi “magie din picioare”. Inca de cand eram la Palatul Copiilor(unde am dansat pana la 13 ani), profesoara ma punea sa le arat si altor copii mai mici pasii de dans. In anul 2000 tata a infiintat un ansamblu de copii si tineret pe care l-a numit Alunelu (pe care l-am preluat complet la 17 ani), care avea peste 100 de membri la vremea aceea, printre care si eu, bineinteles. Atunci cand tata nu putea sa ajunga eram nevoita sa tin repetitia in locul lui, desi eram doar un copil si aveam colegi mult mai mari decat mine, colegi in fata carora reuseam sa ma impun cu usurinta. Tin minte ca prima grupa de copii de care m-am ocupat mai mult eu a fost la varsta de 13-14 ani, iar o parte dintre ei imi sunt astazi colegi de ansamblu.
In anul 2004, mometul in care tata nu a mai avut timp sa se ocupe de ansamblu, a fost si momentul in care o mare parte a colegilor au plecat (deoarece multi erau absolventi ai liceului de coregrafie si au mers catre opera, opereta, contracte in alte tari etc), atunci am ales cu
adevarat ca asta vreau sa fac si vreau cu tarie sa duc mai departe placerea dansului popular romanesc. Ramasesera aproximativ 20 de copii, aripa tanara isi luase “zborul”. Mi-am propus atunci sa transform totul intr-o scoala si nu intr-un ansamblu, deoarece despartirea de cei ce imi devenisera prieteni a fost una foarte grea. Au trecut multi ani de atunci, am rupt multe perechi de pantofi, dar pot spune cu mandrie ca mi-au calcat pragul salii mii de copii si adulti cu care am legat prietenii frumoase si carora am reusit sa le transimt dragostea si pasiunea mea pentru dansul romanesc!
FemeiaStie.ro: Care sunt, in perspectiva ta, calitatile fara de care nu poti deveni un dansator profesionist, pe langa auzul muzical, care este esential ?
Larisa Barbu: Pentru a fi profesionist, nu doar dansator, eu cred ca pe primul loc trebuie sa troneze PLACEREA de a face acel lucru. In ceea ce priveste dansatorul profesionist, din punctul meu de vedere, el trebuie sa inglobeze o serie destul de lunga de insusiri: asa cum ai spus si tu, trebuie sa aiba ritm, o buna memorie, o tinuta a corpului, sa fie si un bun actor, sa reuseasca sa transmita publicului pasiunea dansului si sentimente de bucurie si placere, sa fie punctual, sa fie serios, sa isi iubeasca membri ansamblului din care face parte, sa isi respecte portul popular...si lista ar mai putea continua...
FemeiaStie.ro: Stiu ca toti cursantii "Scolii de dans traditional romanesc Larisa si Marin Barbu" participa de cateva ori pe an la grandioase petreceri in stil autentic romanesc, cu vestimentatie de inspiratie folclorica, cu muzica traditionala live si multe surprize. Insa exista un prilej deosebit cand poate participa oricine la o astfel de manifestatie! As vrea sa ne povestesti putin despre "Hora satului", o initiativa minunata care a capatat amploare de la an la an!
Larisa Barbu: Se vede ca esti parte din familia noastra
, vorbesti asa de frumos de petrecerile scolii! Noi nu suntem o scoala asemeni altora, as spune mai degraba ca fiecare cursant este o mica rotita ce face ca acest concept sa functioneze. Punem foarte mult pret pe socializare, pe prietenie, incercam pe cat posibil sa spargem bariera de elev-profesor sau simpli colegi si sa putem lega prietenii. Fiecare lectie este o noua petrecere, o noua adunare la Hora! Si pentru ca am mentionat "hora" hai sa iti povestesc cate putin despre Hora Satului.
Mereu mi-a starnit o reala placere si mult interes “Hora satului” sau “Hora Duminicala”, locul unde se aduna intreaga comunitate, unde era joc si voie buna. In culegerile de folclor pe care le-am facut, una m-a impresionat cel mai tare: culegere de jocuri traditionale romanesti in comuna Contesti, judetul Teleorman din anul 2000, satul natal al parintilor mei, locul unde mi-am petrecut toate vacantele din copilarie. Insa, odata cu disparitia motivatiei, s-a sters in negura timpului si “Hora satului”.
Hora nu era doar un prilej de a dansa sau de a invata pasii de dans, era si locul de intalnire, de socializare (asa cum spunem noi astazi) al comunitatii, era locul unde se stabilea pretul graului, al porumbului, locul unde se cunosteau fetele si feciorii, locul unde parintii aranjau casatoriile copiilor lor, unde tatii isi scoteau cu fala fetele pentru prima data la hora (obicei din Banat) etc. Acesta a fost momentul in care am realizat cata placere si bucurie poate exista atunci cand dansul si traditiile se transmit mai departe. Pentru ca simteam ca este insuficient ceea ce fac, in urma cu 5 ani, am extins aria de predare si in gradinite, in scoli, dar si ca activitate de recreere pentru adulti. Dansul popular romanesc, ca si activitate de recreere, era un proiect pe care il desfasuram in Franta si Belgia si nu credeam ca v-a prinde contur si in tara noastra. Am considerat ca este un lucru in plus pe care il pot aduce in activitatea mea, de a raspandi cat mai mult dansul popular romanesc.
Am inceput usor, usor sa insuflu cursantilor mei, de toate varstele, dragostea si pasiunea mea fata de traditie, fata de patrimoniul tarii noastre (atat imaterial, cat si material), dar in primul rand le-am insuflat ceea ce era candva HORA SATULUI. A fost putin dificil sa ii fac sa inteleaga ce atmosfera unica se producea in sat, la adunarile la joc, deoarece astazi lucrurile stau total diferit. Nu mai furam pasii de la batranii satului, ci invatam sa dansam de la profesori, in cadrul ansamblurilor, sau mai nou, a scolilor de dans. Nu ne mai bucuram de simpla placere pe care dansul o da sufletului, ci de momentele in care aparem pe scena sau la televizor.
Generatiile tinere, ce nu au avut norocul sa vada macar o data taranii dansand in vatra satului, acompaniati “la rece” de o mana de lautari, cercurile ce se formeaza concentric in jurul acestora, nu puteau vedea adevarata frumusete a jocului traditional romanesc. Pentru a “educa” cat de putin elevii ce imi calca pragul scolii, a trebuit sa le pun casete document cu inregistrari din culegerile de dans, le-am povestit cat mai mult despre activitatile stramosilor noastri, despre aparitia unor dansuri, le-am adus informatori sa ii invete cateva dansuri si sa le povesteasca cat mai mult despre viata lor, le-am adus diferite carti cu poze despre portul popular, despre folclorul copiilor, despre hora satului etc. Insa cel mai important lucru este acela ca de 6 ani incercam sa readucem la viata “Hora satului”. O hora artificiala ce este drept, perceputa de trecatori, la prima vedere, ca un spectacol. In fiecare vara, in luna iunie, ne adunam in Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”, in curtea casei din comuna Berbesti, judetul Maramures, unde dansatori cu varste cuprinse intre 5 si 59 de ani se pornesc a dansa pe ritmuri din toate cele 6 zone etnografice ale Romaniei. Se danseaza timp de doua ore fara incetare, grupele de copii, tineri sau adultii ocupand rand pe rand primul plan al spatiului de desfasurare. Momentul culminant este atins atunci cand , toti cei ce stau si privesc sunt invitati sa ni se alature si sunt invatati sa danseze pe ritmuri de hora si sarba. Daca in anul 2009 eram doar o mana de oameni si curtea parea imensa, de la an la an curtea parea tot mai mica, iar in anul 2013 am fost 186 de dansatori (membri ai scolii, dar si 60 de copilasi din satul natal al tatalui meu - Contesti -Teleorman) si un total de aproximativ 500 de oameni au poposit pe “bătătura” noastra si am dansat impreuna.
FemeiaStie.ro: Momentele coregrafice de la "Dansez pentru tine!" transmit de fiecare data publicului si telespectatorilor o emotie intensa, au o vibratie aparte care trezeste in fiecare dintre noi esenta romanismului. Dragostea pentru dans si profesionalismul sunt, clar, elementele cheie! Esti plina de viata si membrii Ansamblului Larisa si Marin Barbu sunt la fel! Cum le insufli acea stare menita sa transmita mai departe?
Larisa Barbu: Imi este foarte greu sa iti raspund la aceasta intrebare, cred ca mai bine i-ai intreba pe ei...! Cred ca prin simplu meu fel de a fi, prin faptul ca iubesc ceea ce fac, iubesc dansul, cantecul, portul, traditia, tot ce tine de folclor...Cred ca am acest har divin de a insamanta in sufletele celor ce ma cunosc aceasta dragoste.
FemeiaStie.ro: Am avut ocazia sa vad cu ochii mei cum lucreaza acest har al tau, dar nepretuit de la Dumnezeu, si ce fel de rezultate aduce: romani si straini care se indragostesc patimas de folclorul nostru si momente de dans traditional de o intensitate greu de descris in cuvinte. Participati si la evenimente private! Cum ii simtiti pe oameni ca percep momentele voastre artistice, ca pe ceva de demult, dansul bunicilor, sau ca pe ceva actual?
Larisa Barbu: Este foarte interesant cum se schimba perceptia oamenilor de la un an la altul. Daca pana acum 2-3 ani lumea ne privea cu interes, insa le era foarte greu sa se ridice de pe scaun si sa ni se alature la dans, acum lucrurile s-au schimbat foarte mult! Suntem intampinati la fiecare moment cu multa caldura, oamenii danseaza in permanenta pe langa noi, sunt foarte receptivi, foarte dornici sa invete si altceva decat pasii de baza de hora, sarba. Tot mai multe perechi de miri aleg sa isi deschida nunta cu dans popular romanesc! Vin si imi spun din ce zone se trag, construim momentele astfel incat sa surprindem invitatii, dar si sa le oferim sentimentul de mandrie ca dansam "ca pe la ei".
FemeiaStie.ro: Stiu ca luna aceasta vei organiza un spectacol inedit, care are ca tema venirea primaverii. Despre ce este vorba?
Larisa Barbu: Tema spectacolului este de fapt o privire spre inceput, spre inceputurile scolii, spre evenimentele ce ne-au construit ca dansatori, profesori, dar mai ales ca oamenii de astazi! Asa cum ti-am spus mai devreme, anul 2004 a reprezentat sfarsitul Ansamblului Alunelu, cum se numea pe atunci, si inceperea consolidarii scolii de astazi. In martie 2004 a avut loc ultimul spectacol chiar pe aceasta scena pe care ne intoarcem acum. Vor fi multe momente emotionante, deoarece o parte dintre membrii trupei de performanta a scolii erau pe atunci foarte mici, de aceea am ales melodiile de primavara, pentru a reprezenta renasterea, inceputul unei noi etape. Iata-ne dupa 10 ani cu un efectiv de aproximativ 100 de dansatori cu varste cuprinse intre 3 si 30 ani, cu Gelu Voicu, Raluca si Mircea Burcea alaturi de elevii lor, cu Nea Marin, trup si suflet alaturi de noi, marcam inceputul unei noi etape, unor noi colaborari. Vor fi multe surprize pe durata celor 90 minute de spectacol atat pentru Nea Marin, cat si pentru toti cei din sala, asa ca nu vreau sa divulg mai mult.
FemeiaStie.ro: In incheiere, as vrea sa-ti multumesc pentru ragazul de a raspunde curiozitatilor noastre si sa te rog sa ne spui cate ceva despre beneficiile dansului traditional!
Larisa Barbu: In primul rand, dansand jocuri populare romanesti nu faci doar miscare, ci iti revitalizezi si sufletul, afli lucruri noi despre noi, romanii, ca neam, ca traire, ca spirit. Legi prietenii, ai ocazia sa dansezi si sa te distrezi fara sa mai astepti o nunta sau un botez.
Un interviu realizat de: Raluca Constanta Burcea
Postat de: Raluca-Burcea Luni, 17 Martie 2014
interviuri, larisa barbu, dansuri populare romanesti, dansuri traditionale
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Designul modern al frigiderelor Samsung: cum sa integrezi aparatul frigorific in estetica bucatariei tale
- Cum sa alegi crema anti-aging potrivita pentru tipul tau de ten
- Aromele timpului: cum parfumurile ne transporta in amintiri si experiente
- Amenajarea locuintei pentru o familie numeroasa: ce elemente ar trebui sa incluzi in decor?
- 5 pasi simpli pentru a pregati un carrot cake delicios chiar la tine in bucatarie
