Adopta un catel, adopta o pisica
Adopta, nu cumpara! De cate ori ai auzit acest indemn? Deseori, probabil. Numai eu il tot spun de cativa ani. Evident, in functie de nivelul de educatie, deschidere si empatie, este sau nu…ascultat.
Ne luptam cu morile de vant, da, dar cata vreme ne luptam mai mult, posibil ca la un moment dat sa le tinem putin in loc. Am stat de vorba cu Dr. Aurelian Stefan, cunoscut de cei mai multi ca ”Veterinarescu”, un om care face, literalmente, minuni pentru animale, si te invit sa citesti un material cat se poate de necesar si educativ. Si, bineinteles, sa te implici activ. Orice pas, cat de mic, conteaza!
FemeiaStie.ro: Buna ziua. Si multumesc pentru ca ati acceptat sa purtam aceasta discutie. As vrea sa fie una cat mai relaxata, pentru ca scopul principal este sa transmitem oamenilor un mesaj simplu, dar important si puternic: de noi depinde sa schimbam ceva…orice ar fi. Pentru mine, fara discutie, sunteti un model. Ceea ce realizati este cel putin extraordinar. Va rog sa ne spuneti, in cateva vorbe, cine sunteti si cu ce va ocupati – pentru ca toata lumea sa afle, in caz ca mai este cineva care nu stie.
Veterinarescu: Sunt medic veterinar de 15 ani si imi place sa cred ca sunt acel cineva care sa aiba raspunsul sau solutia la problemele animalelor, dar si ale animalelor si ale oamenilor deopotriva. Ma bucur atunci cand ajut si cand schimb ceva in jurul meu, ceva cat de mic - dar durabil si cu impact cat mai mare asupra celorlalti semeni ai nostri.
Impreuna cu fratele meu sunt partener intr-o clinica privata, dar si fondatorul unui spital veterinar cu totul special, locul unde cateii si pisicile care nu au norocul de a avea posibilitatea de a fi tratate si vindecate, primesc o sansa la viata!
FemeiaStie.ro: De ce credeti ca am ajuns in situatia trista in care…animalele s-au inmultit fara control, iar lupta de a le ajuta e extrem de grea…? Cum putem convinge oamenii, cat mai simplu si eficient, sa sterilizeze animalele de companie, dar si sa se implice activ in restabilirea echilibrului numarului animalelor fara stapan?
Veterinarescu: In situatia actuala am ajuns oarecum inevitabil - pentru ca rata de inmultire a cateilor si pisicilor domestice fara dusmani naturali odata cu emanciparea oamenilor o depaseste cu mult pe cea cu care educatia se asterne peste diversele paturi ale societatii. Mai ales ca problematica animalelor fara stapan este strans legata de felul cum oamenii privesc viata. Daca o privesti simplist si te pui pe tine in centrul universului, nu mai este loc pentru animale. Daca nivelul de cultura este unul bazal, animalele vor avea un loc mic in lumea ta, iar daca autoritatile sunt nu departe de acest nivel situatia nu se poate imbunatati prea mult.
FemeiaStie.ro: Pe mine ma consuma foarte mult o intrebare: de ce oamenii continua sa cumpere animale de companie, cand deja situatia din adaposturi este atat de cunoscuta si nu cred ca mai este cineva care nu stie cata nevoie este sa ne autoeducam in directia adoptiei? Si cum credeti ca am putea sensibiliza si informa mai eficient oamenii?
Veterinarescu: Practic nu exista suficiente case pentru valul de animale nou nascute anual si atunci sterilizarea este singura solutie acceptata la nivel mondial ca metoda umana de rezolvare a acestor probleme din ce in ce mai acute. As spune ca pana la sterilizare mai este un pas si anume cunoasterea fiziologiei animale, anume ca pisicile si cateii nasc de doua ori pe an, deci daca noi intrerupem aceste cicluri, daca vreti chiar si fizic lucrurile ar fi mai bune pentru animale, dar nu este asa. Intervine ignoranta, nestiinta, saracia si asa mai departe. Si nu reusim sa stavilim nasterile nedorite de pisici si catei!
Singura metoda de convingere este una de constientizare si de stimulare a oamenilor in vederea protejarii mediului care ii inconjoara, inclusiv caini si pisici.
O alta metoda este sa popularizezi adoptia la maximum, este ca un trend: daca toti isi iau pantofi cu toc, apai hai si noi, este nevoie ca fiecare comunitate sa se implice sa ajute in zona lui acolo local. La noi este prea mare centralizarea si prea mica initiativa locala .
“Credem ca oamenii sunt puternici atunci cand fac ceva si nu doar aplauda pe Facebook.”
foto: Facebook Veterinarescu
Apropos de ce spuneti ca animalele mor dupa atentia noastra in adaposturi...pai hai sa le aratam situatia, hai sa vorbim, hai sa mergem sa le vedem, hai sa ducem copiii sa vada adaposturile platite din banii parintilor lor (este greu sa duci un copil intr-un adapost al primariei, desi ar trebui sa fie ceva normal). Cand va creste mare acel copil va sti ca nu este ok sa cumperi…cand animalele mor in adaposturi. Asadar trebuie insistat pe toate fronturile.
FemeiaStie.ro: Urmaresc munca dumneavoastra si mi se pare ca realizati ceva fabulous. Ma bucura enorm ca oamenii, din putinul lor, doneaza si se implica. Insa…ceea ce vedem este partea plina a paharului. Categoria celor care au devenit cosntienti si stiu ca schimbarea tine de noi. Ce ne facem cu ceilalti? Adica, este suficienta donatia? Ma gandesc ca s-ar rezolva mai usor si mai vizibil problema, daca ar fi insotita de adoptii, renuntandu-se la cumpararea animalelor de copanie. Fara indoiala ca in grupul dumneavoastra de sustinatori, in care ma aflu si eu, dar si cunostintele mele, lucrurile merg bine. Necazul este ceea ce se intampla in afara grupului, in randul celor care spun simplu "nu mai e nimic de facut, oricum” sau “nu poti sa ajuti pe toata lumea”. Eu acolo am nevoie sa gasim solutii. Of-ul dumneavoastra cel mai mare care este?
Veterinarescu: Of-ul meu cel mare este acesta: viteza cu care facem lucrurile si capacitatea noastra de a actiona. Va spun sincer ca visez noaptea cum cerem permisiune pentru un elicopter de salvare a animalelor sa decoleze si sa ajunga intr-un sat unde este un catel pe marginea drumului ranit si in durere! Asta este marele meu of!
FemeiaStie.ro: Viata are prioritate: indiferent ca este de natura umana sau animala. Credeti ca avem cu adevarat sprijin, in Romania, in ce priveste protectia animalelor? Avem oameni implicati, care sa se alature si sa intervina? Cand vine un telefon care cere ajutorul pentru un animal…vin, oare, si raspunsul, reactia, ajutorul?
Veterinarescu: Nu este chiar ingrozitor ca acest termen exista? Protectia animalelor? Este ca si cum ai spune protectia oamenilor. In Romania s-au facut pasi importanti, dar oarecum pe jumatate. Nu se merge in profunzime - la fondul problemei… adica la educatia si la infrastructura de educatie. Cand vom intelege ca tot ce stricam in jur se repara cu banii nostri sau nu se mai repara deloc, sau ca stricand noi ne otravim pe noi, atunci situatia se va clarifica. Pana atunci…suntem intr-o zona gri, aceea in care scapa cine poate.
FemeiaStie.ro: Credeti ca o serie de campanii de sensibilizare, nu stiu, discutii in scoli, gradinite si asa mai departe, ar creste numarul de adoptii, ar reduce numarul de abadonuri sau cel al animalelor cumparate?
Veterinarescu: Cred ca pornim de la zero in aceasta cursa. Exista putina educatie implementata si gandita de autoritati si putine exemple pozitive la nivel national in ceea ce priveste animalele fara stapan. Nu se poate sa avem sosele imblanite si cumva sa mergem inainte tot asa ... nu se poate, trebuie inceput de la adulti - de fapt. Apoi vom ajunge si la copii, dar vom castiga timp.
FemeiaStie.ro: Am batut tara in lung si in lat si - la final, ceea ce m-a impresionat cel mai mult… a fost “soseaua imblanita”. E un adevarat macel. Animalele sunt intinse, efectiv, pe sosele. Le vezi cum se utia catre nicaieri, de pe marginea drumurilor, si cum sunt lovite in plin. Mai dureros este cand vezi si accidentul in sine. In regula, mai sunt oameni care opresc masina, iau animalul, merg cu el la veterinar, salveaza ce se poate salva, adopta, insa ei sunt rari. Scenariul este preponderant negru. Unde se greseste? Ce este de facut? Cine ar trebui sa intervina, cum ar arata solutia la aceasta problema – foarte grava, as spune. Iar cel mai des, personal, aud un raspuns revoltator ”nu ai ce sa faci”
Veterinarescu: La capitolul accidente rutiere cu victime suntem fruntasii Europei. Intr-o zi m-a oprit un politist care avusese pe sectorul lui de drum 5 morti in aceeasi zi. Noi nu avem grija nici de noi pe sosele...de aici trebuie inceput. Animalele nu au ce cauta pe sosea, dar atunci cand o fac noi, soferii, trebuie sa evitam coliziunea si in mod normal sa sunam la un numar de telefon, sa raportam un caine pe marginea drumului - asa cum se intampla in vestul Europei. Va dati seama ce ar insemna aceasta la momentul acesta? Pana una alta, umanitatea din noi trebuie sa primeze: l-ai lovit, il urci in masina si te opresti la primul cabinet veterinar!
FemeiaStie.ro: Va rog sa transmiteti un mesaj cititorilor care ne urmaresc, un mesaj care sa le explice importanta implicarii directe, mai ales ca nu auzim deloc rar ”vreau o tara ca afara”. Afara…lumea se implica, iar situatia animalelor porneste tot de la noi. Este si ceea ce, ca parinti, transmitem, pana la urma, mai departe copiilor.
Veterinarescu: Am spus mereu ca daca ne place ce vedem e bine sa imbunatatim, daca nu ne place trebuie sa schimbam radical. In situatia animalelor trebuie sa plecam de la noi; adoptam un animal cand ne dorim unul, sterilizam pisicutele pe care le hranim in gradina blocului, punem hrana si apa iarna pentru animale, incercam sa sustinem un ONG de protectia animalelor sau a mediului, sau sa facem noi unul. Schimbarea in bine este un proces care odata inceput…este continuu, nu exista punct terminus. Un mesaj pentru copiii nostri...sa iubeasca libertatea, iar definitia mea de libertate este sa lupti pentru ceea ce crezi ca trebuie schimbat.
FemeiaStie.ro: Unde se pot implica - si in ce fel – cei care doresc sa ajute, sa sprijine proiectul dumneavoastra?
Veterinarescu: Prin proiectul nostru ne dorim sa facem o retea de spital si centre de sterilizare in toata tara, iar in acest fel sa unim Romania. Este un deziderat pe care eu il vad realizabil cu fiecare zi care trece si cu fiecare om care spune ca este inspirat de noi si ca are incredere ca putem face aceasta.
Proiectul poate fi sustinut, simplu, vizitand www.homelessanimalhospital.org sau Like paginii de facebook Veterinarescu. Exista si un grup de facebook care se cheama Homeless Animal Hospital - Pune zece lei la treaba. Instagram avem contul @homelessanimalhospital.org.
FemeiaStie.ro: Va multumim pentru pasiunea impartasita! Va apreciem munca si va dorim succes si rezultate excelente! Sa auzim numai de bine!
Veterinarescu: Va asteptam cu orice fel de informatie sau sugestie si va multumesc pentru ocazia acodata de a vorbi despre acest proiect!
Un interviu de: Sorina Corneanu
Photo by: pexels.com
Postat de: Sorina-Corneanu Miercuri, 04 Noiembrie 2020
adopta un caine, adopta o pisica, veterinar
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa te imbraci la o cina romantica? 5 sfaturi utile
- Drepturile pasagerilor: tot ce trebuie sa stii inainte de zbor
- Ce trebuie sa stii despre asigurarea RCA cand inchiriezi o masina?
- Beneficiile utilizarii produselor de curatenie profesionale in gospodaria ta
- 3 sfaturi utile pentru curatarea si intretinerea pardoselilor
