Intalnirile oficiale
Intotdeauna m-au speriat intalnirile „oficiale”: intalnirea cu viitorii socri, prima intalnire cu „cuscrii”, prima intalnire cu oricine care nu vrea altceva decat sa iti absoarba sufletul…
Stii ce te asteapta si mergi precum mielul, la taiere. Dar mergi. N-ai incotro. Inima ti-o cere. Fiecare din cei amintiti iti vor pune „lampa in ochi”, iti vor „lua pulsul”…si te vor intreba din prima, invariabil: „tu ce faci, in viata?”…
Iar tu te balbai, uitand cine esti.
Si daca, totusi, reusesti, cumva, sa „fii la inaltime”, va trebui sa te obisnuiesti si sa incerci sa ingnori privirea mijita a-ntrebare, pe parcursul intregii intalniri…
Mai, oameni, daca noua nu ne place asta…de ce noi o facem altora, mereu? Va fi fiind un soi de „exercitiu de putere”? Un soi de ierarhizare a rolurilor? Hai sa vorbim…despre vreme, daca tot ne-am intalnit, mai mult sau mai putin cu voia noastra. Despre recolta. Despre soarele care sta sa apuna. Si apoi…poate „vine vorba” si despre „ce faci in viata”. Dar firesc, nu sub „lupa”.
Ascultarea sufletului celuilalt poate duce la deschiderea lui.
Altfel, carcasa se va inchide peste suflet, pentru a-l proteja. Iar carcasa odata inchisa…nu va mai putea fi deschisa decat…daca se va aduce vorba despre…stiu eu…vreme?
Photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Sâmbătă, 25 August 2018
relatii umane
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
_thumb.jpg)
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
