Adolescenta - de la "Te iubesc, mama!", pana la "Te urasc, mama!"
.jpg "Asigura-i copilului un somn linistit")
Copiii nostri nu mai au nevoie de noi. Ei gasesc tot ceea ce au nevoie pe Facebook, Instagram, Twitter, What’s app etc.
Noi, parintii lor, suntem complet depasiti (unii poate ca doar tehnic, daca lucreaza in domeniul IT, insa tot depasiti sunt si ei, sufleteste, de cele mai multe ori).
Noi ii ajutam sa creasca, ii tinem in viata cu pretul vietii noastre, ii invatam tot ceea ce stim, cum sa reactioneze intr-un caz ori altul…poate mai mult decat stim, pentru ca provocarile vietii moderne ne obliga sa ne readaptam…
Pe cand tehnologia moderna le da pe tava toate “tips-urile” de care “au nevoie”, fara riscul unei morale parintesti. Le ofera gratis orice informatie – ma rog, cum vor ei sa o perceapa si sa o inteleaga – dar fara “ti-am spus eu”.
Ii indruma fara cearta de tipul: “de ce te-oi fi ascultat, mama?”
Totul este CINIC. SEC. INFORMATIC. COMPUTERIZAT.
Asta a devenit viata copiilor nostri.
Pana la urma, nu ei sunt vinovati. Noi nu putem tine pasul.
Noi, parintii, vrem doar sa stim daca sunt bine, daca sunt fericiti, daca sufera, daca le va fi fiind sau nu foame…
Gresit!
Ei spun: “ma sufoci, mama, cu grija ta!” si te alunga din viata lor, viata pe care tu ai purtat-o in pantece si de care iti pasa si pentru care ai face orice.
Insa noi, parintii, traim dupa regulile sufletului, pe cand ei, copiii, traiesc dupa regulile tehnologiei.
Nu e nimic de condamnat, aici. Asta reprezinta evolutia, pana la urma.
Doar ca, incet-incet, vom ajunge sa PROCREAM, in loc sa NASTEM.
Vom procrea fii ai tehnologiei, in loc de fii nascuti din iubire, care sa ne iubeasca la fel cum ii iubim si noi: neconditionat.
Fii tributari mega-bitzilor, in loc de fii dedicati vietii, familiei, vietii-impreuna.
Iar cand incercam, noi, parintii, sa intram putin in intimitatea lor – a copiilor nostri – ei ne spun ca nu au nevoie de “patetisme”, ca “nu intelegem”…desi nu asa s-a format universul si nu asta este ordinea lucrurilor.. Dar…tacem, sa nu suparam copilul. Pentru ca mai apoi… sa auzim din gurita aceea pe care am hranit-o ani si ani : ”Mama, te iubesc, dar ma sufoci! Esti depasita, nu ma intelegi! Ma enerveaza ca ma intrebi daca sunt fericita, ma enervezi! Eu vreau un om matur, nu un bebelus, cum sunt toti baietii din ziua de azi!" – asta cand puiul se indragosteste de un om de varsta tatalui, iar mama nu e de acord (cum sa fie???).
Cum sa reactionezi? Cum sa ii spui ca omul acela nu e potrivit pentru ea?... Nu poti, oricat ai incerca. Si eu, la randul meu, am trecut printr-un refuz parintesc, cand m-am indragostit. Insa m-am gandit ca eu nu voi face la fel cu copilul meu, devreme ce am inteles, am trait acest refuz. Mi-am zis ca voi fi o mama “moderna”, dar…viata iti ofera intotdeauna ceva la care nu te astepti, te ia prin surprindere intr-un fel care te face sa te intrebi de ce naiba nu ti se ofera aceleasi provocari de care ai avut tu parte. Ar fi mai usor, pentru ca deja ai disecat toate problemele tale, cu parintii tai. Nu stiu nici acum, de ce. Realitatea este ca, oricat as fi incercat sa ma reajustez, sa invat, sa ma “updatez” vietii lor, sa aflu o “reteta universal-valabila cresterii copiilor”…nu am gasit. Tot sunt depasita, probabil, desi stau deoparte si incerc din toata inima mea de mama sa nu ma amestec nicicum. E mult daca intreb: ”ce faci, puiule?” si imi raspunde:”ce, m-am uitat la tine urat? De ce intrebi???”
In privinta iubirii fetei mele… pot doar sa nu merg la nunta, dar nu ii pot interzice relatia, in sine. E viata ei, este optiunea ei, este fericirea ei, indiferent cat as vrea eu sa ii arat ca putea fi, ar trebui sa fie, altfel. Insa ma doare momentul – pe care, cu intelepciunea mamei, il vad in minte si in inima – in care va suferi. El e un om matur (ii poate fi tata si ma doare faptul ca nu s-a indragostit de el din motivul clasic al cautarii tatalui in acel om, asta puteam gestiona, cumva – iaca, stiu si asta, desi copila mea nu crede ca as fi in stare sa inteleg).
Si mai groaza imi este de faptul ca nu va vrea sa imi spuna ca sufera, pentru ca stie ca nu am fost de acord.
De aceea tac. I-am spus doar: “copila, iti voi respecta intotdeauna alegerile, chiar daca nu voi fi de acord cu ele. E viata ta, faci ce vrei, insa nu uita, te rog, ca suntem mereu aici, langa tine, oricand vei avea nevoie de noi”.
Tac, sperand sa o pot alina, atunci cand ii va fi greu. Tac, sperand ca isi va dori sa ii fiu alaturi. Tac, pentru ca ea este primul meu nascut si eu aveam abia 20 ani, cand am nascut-o. Si o iubesc mai mult decat orice pe lume, iar ea stie foarte bine asta si profita ori de cate ori poate. Dimineata vine si spune: “ce faci, mama? Hai sa stam impreuna la o cafea”, iar eu ma luminez toata si radem, vorbim, imi povesteste cum e la facultate… Dupa care, pleaca in camera, iar cand iese din nou, parca nu mai e ea. Nu ma priveste. O intreb, firesc:”ce ai patit?” “Nimic!”-sever. Iar apoi pleaca fara un cuvant, nici macar “pa, mama”…
Nu iti alegi parintii, nu iti alegi copiii. E doar o chestiune de exercitiu si de iubire neconditionata, pentru a convietui, pentru a-ti calauzi puii, pe drumul lor. Asta nu inseamna ca iti vor recunoaste meritele, mai ales in adolescenta. Dar mamele nu au nevoie de asa ceva. Nu au nevoie de confirmari. Mereu va fi o lupta intre iubirea parinteasca – cu tot ce presupune: neintelegeri, mustrari - si dorintele negandite ale copiilor.
Insa, pana la urma, de aceea esti tanar: Dumnezeu iarta pacatele tineretii, pentru ca vine o vreme pentru toate. Nu? “Toate la vremea lor”, nu e o vorba in vant. Si te poti trezi, intr-o zi (inca sper), ca vine puiul tau si iti spune ca te iubeste si ca regreta toate lacrimile pe care le-ai varsat pentru el. Si asta – ASTA - nu merita tot efortul si toate lacrimile din lume?
photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Joi, 25 Octombrie 2018
copii, adolescenta, neintelegeri, parinti
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
