Oglinda ar trebui sa iti spuna adevarul.

Oglinda ar trebui sa iti spuna adevarul. Oglinda ar trebui sa iti arate cum arati, fizic, iar sufletul si trupul sa iti spuna cum sa te simti bine “in pielea ta”, cum se spune. ATAT. Acestea, impreuna, ar trebui sa iti dea masura persoanei tale.
Parerile celorlalti nu ar mai trebui sa conteze, atata vreme cat oglinda si felul in care te simti iti sunt markeri.
Dar…nu. Noi vrem “opinii”. Vrem “pareri”. Nu ne multumim nici cu oglinzile, nici cu felul in care ne simtim. Nu tinem cont nici de oglinda, nici de suflet. Noi tinem cont doar de ce spun altii, despre noi. Avem nevoie de ecouri, de rasfrangeri in ochii altora. Nu intelegem, sau nu vrem sa intelegem, faptul ca ochii altora mint, iar gura lor spune ceea ce mint ochii.
…Si ca atat ochii nostri, cat si inima noastra, ne-ar putea face fericiti/fericite, daca am tine cont, in detrimentul opiniilor externe, de ceea ce vedem noi in oglinda si in sufletul nostru. Am fi fericiti/fericite, daca am intelege ca nu canoanele ne definesc, nu opiniile altora, ci propria opinie asupra propriei persoane. ASTA nu va spune nimic??? Avem dreptul sa avem PROPRIA opinie despre noi insine/ insene si avem dreptul sa ignoram alte opinii!!!
Cand eram slaba (in urma cu cativa ani), mi se spunea mereu: “Ce frumoasa esti! Acum esti asa cum trebuie sa fii!”
Apoi, cand m-am mai ingrasat, aceleasi persoane mi-au spus: “Vai, ce bine arati!!! Esti luminoasa, esti frumoasa! Cand erai slaba, erai intunecata, piele si os! Abia acum esti asa cum trebuie sa fii!!”
Seriooos???
Cum naiba sa mai inteleg, ceva???
Cum sa fiu, pentru a fi pe placul tuturor??? Slaba? Grasa? Luminoasa? Intunecata? Piele si os?
Pe cine, de fapt, vreau sa multumesc???
Si, daca slabesc din nou, ce imi vor spune? “Vai, ce bine arati! Cand erai grasa, erai…”, sau “Vaaai, ce tare ai slabit!!! Ai vrut tu, sau esti bolnava???” (asa cum am patit, o data).
De aceea ar trebui sa ne avem pe noi insine/insene etalon al frumusetii noastre – pentru ca avem si ochi, sa vada si suflet, sa simta, laolalta cu trupul si oglinda. Nu avem nevoie de altii.
Intr-o dimineata, am vazut ca mi-a inflorit piersicul din gradina. Toata ziua am fost fericita, luminoasa, debordand de veselie si optimism, mai cu seama ca, toata noaptea, dormisem in bratele lui.
M-am privit in oglinda, la un moment dat, fara sa vreau, si m-a uimit faptul ca eram atat de luminoasa!
Poate aici ar fi raspunsul nostru: fericirea interioara transpare in aspectul exterior, din atitudine. Nu forma, nu greutatea fizica. Ea, fericirea, ne poate transforma in ceea ce, de fapt, cautam cu totii sa fim: oameni normali. Si fericiti.
Opiniile altora…daca nu si le pot retine, ar trebui ignorate.
Altfel, vom deveni sclavele ochilor altora, in loc sa fim stapanele sufletului nostru.
Photo by: pexels.com
Postat de: Teoana Joi, 30 Mai 2019
oglinda, greutate, fizic, moral, masura
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor
- Cum sa alegi cel mai bun parfum cu feromoni? 3 recomandari
- De ce sa alegi transferul privat pentru calatoriile catre aeroport?
- Cum sa incorporezi laptele si lactatele in rutina ta de fitness
- Cum ajuta Bonengem in ameliorarea durerilor musculare si articulare