La 12 km de fosta Cetate de Scaun a Moldovei (Suceava) se afla Manastirea Dragomirna, construita in primele trei decenii ale secolului al XVII-lea.

Istoria manastirii incepe in anul 1602 o data cu construirea bisericii mici din cimitir, inchinata Sfintilor Enoh, Ilie si Ioan Teologul, continuata in anii imediat urmatori prin sfintirea in 1609 a bisericii mari cu hramul “Pogorarea Sfantului Duh”.

Am dezlegat misterul ctitorilor

Pisania, obisnuita a oricarei ctitorii, lipseste la Dragomirna.

Anul zidirii si numele ctitorilor manastirii au fost date la iveala doar in urma studierii documentelor epocii. Ctitorii au fost, ca si in cazul bisericii mici din cimitir, carturarul, artistul si Mitropolitul Anastasie Crimca, impreuna cu logofatul Lupu Stroici si fratele acestuia, vistiernicul Simion Stroici.

Cine a fost Anastasie Crimca?

Originar din Suceava, fiu al negustorului Ioan Crimca si al cneaghinei Carstina, Anastasie imbraca de tanar haina monahala la Manastirea Putna. Aici isi va forma personalitatea ce se va manifesta mai tarziu in toata activitatea vietii sale de ierarh, patriot, om de cultura si, mai ales, de artist.

Va urma treptele cele mai inalte ale ierarhiei bisericesti, ajungand la 1608 Mitropolit al Moldovei. In vara anului 1600, depunea juramant de credinta lui Mihai Viteazul, care intrase fara lupta in Cetatea de Scaun a Moldovei, reusind sa uneasca pentru prima data cele trei Tari Romanesti.

Aspect. Plan

Din pisania de deasupra turnului-clopotnita aflam ca in 1627, in timpul domniei lui Miron Barnovschi, urmare a invaziilor din ce in ce mai frecvente ale armatelor turcesti si tartaresti, acest locas a fost inzestrat prin grija voievodului, cu ziduri de aparare care dau manastirii aspectul de fortareata. In cele patru colturi se afla turnuri inguste de plan patrat. Pe laturile de vest si de nord sunt chiliile ridicate intre 1843-1846 si transformate cu ocazia restaurarii generale.

In incinta, la dreapta intrarii este trapeza, boltita in stil gotic, devenita azi Muzeul de arta veche al Dragomirnei.

Biserica

Biserica mare are planul dreptunghiular, mult alungit, fara abside laterale si impresioneaza in primul rand prin maretie. Zidita parca spre a infrunta inaltimile, in cautare de mai multa lumina, ea apare ca o tainica rugaciune pornita din strafundurile sufletului spre slavile ceresti. “Vederea ei este o uimire de bucurie – spunea marele istoric Nicolae Iorga. E inalta si ingusta ca o frumoasa cutie de sfinte moaste; un giuvaier architectural care impodobeste codrii seculari ai Bucovinei”.

Biserica, in cea mai mare parte, este construita din piatra bruta, neslefuita; doar pilastrii, care se termina prin contraforturi, sunt finisati. La ferestre se observa ancadramente de baghete incrucisate, de factura gotica, iar sus, sub cornisa, doua randuri de arcaturi in frize. Pe mijloc, are un brau de piatra cu trei brate impletite alternativ; prin acest brau, simbol al Sfintei Treimi, Mitropolitul-ctitor, martor si traitor al Unirii lui Mihai Viteazul, lasa indemn urmasilor sai ca prin Biserica sa-si pastreze unitatea de neam si de credinta.

Pictura si arhitectura

Turla bisericii, foarte inalta si zvelta, impodobita in intregime, da aspectul de verticalitate intregii constructii, inaltimea totala pana la cruce fiind de 42 m. Sculptura turlei prezinta un vast repertoriu de motive ornamentale geometrice si florale, iesind astfel din linia caracteristica epocii lui Stefan cel Mare si cea a lui Petru Rares.

Interiorul Bisericii este compus din urmatoarele spatii: pridvor, pronaos, naos, si Sf. Altar. Pridvorul se afla mai sus decat nivelul curtii, urmand apoi ca din pridvor pana la Sfantul Altar sapte trepte sa accentueze tendinta de inaltare si sa creeze o diferenta valorica a incaperilor bisericii. Elementul care atrage atentia inca din pridvor este reteaua de nervure ce imbraca boltile, procedeu provenit din goticul occidental trecut insa prin filtrul gandirii artistice a Mitropolitului. De asemenea, nu exista aproape nici o suprafata a boltii, un singur arc sau o intersectie de ziduri care sa nu fie subliniate de motivul funiei impletite.

Dragomirna nu are o gropnita, dar pastreaza in pridvor cinci morminte si unul in pronaos, apartinand, dupa toate probabilitatile chiar ctitorului principal, Mitropolitului Anastasie Crimca.

Biserica manastirii detine splendide fresce doar in Sfantul Altar si naos, ramanand inca necunoscut daca pronaosul si pridvorul au fost pictate si daca picture s-a pierdut de-alungul timpului. Realizata de catre zugravii Craciun, Ignat, Maties si Gligorie, pictura constituie un alt element inovator care consta in noua conceptie de alegere si tratare a temelor, dar si in noi modalitati de realizare, strans legate de arta iconografica si miniaturistica.

Muzeul Manastirii

Muzeul de la Dragomirna adaposteste marturii de pret ale civilizatiei medievale romanesti: broderii, ferecaturi de carti din argint aurit realizate in mare parte de catre Grigore Moisiu, cruci sculptate in lemn de abanos si cedru, lumanarea ce s-a aprins la sfintirea bisericii mari, “Cazania” Mitropolitului Varlaam si vesminte cu fir de aur si argint pe matase, alte obiecte pretioase si de cult.

Scoala de miniature

La Dragomirna, Mitropolitul Anastasie Crimca a initiat o Scoala de miniaturisti si caligrafi care in decursul vremii a devenit “O ultima inflorire si sclipire a miniaturisticii romanesti”. Din opera create la Scoala de la Dragomirna se mai pastreaza cinci manuscrise in Muzeul de arta veche: doua Tetraevangheliare, doua Liturghiere si o Psaltire, copiate si ilustrate de catre Anastasie Crimca si ucenicii sai, demonstrand originalitatea si talentul miniaturistilor moldoveni.

Postat de: Nicoleta-Curelea Miercuri, 16 Martie 2011