Originea limbii

Limba este aspectul social al limbajului, elementul esential al acestuia. Ea este formata dintr-un sistem lexical si unul gramatical, iar limbajul reprezinta aspectul individual al limbii, facultatea vorbirii, care depinde de vointa individului si se caracterizeaza prin libertatea imbinarilor.

Oamenii de stiinta au incercat sa explice originea vorbirii (limbajul) inca din antichitate, astfel creandu-se doua ipoteze, dar ambele speculative: una individualista si alta “colectivista”.

Filosofii idealisti erau adepti ai teoriei individualiste. Ei considerau ca limbajul a aparut la omul izolat fata de ceilalti care isi intemeiau afirmatia pe factori sociali, iar in unele cazuri chiar pe procesele de munca (aceste cazuri fiind mai rare).

Originea vorbirii a fost foarte concret explicata mai intai prin doua teorii : teoria onomatopeica (a imitatiei ) si teoria interjectiilor. Prima dintre acestea a fost sustinuta de: Platon, Leibnitz, Herder, A.A. Potebnea s.a. Cea de-a doua i-a avut ca adepti pe Wilhem von Humboldt, J. Grimm, W.D. Whitney, W. Wundt etc.

Ipoteza onomatopeica a considerat ca primele cuvinte au aparut prin imitarea de catre om a zgomotelor din natura, la inceput inconstient, iar mai tarziu intentionat. Aceste cuvinte fiind, desigur, interjectii precum: poc! bum! zdup! zvarrr  carr!. De la acestea s-au format mai tarziu verbele: a pocani, a bubui, a zdupani, a zvarai, a carai s.a. Dar aceasta ipoteza este gresita. Pe de o parte, gandindu-ne ca nu detinem doar astfel de cuvinte in lexicul nostru, ci isi fac aparitia si cuvinte neonomatopeice ca: apa, cer, soare, lapte, picior, gand etc. etc. Pe de alta parte, se face abstractie de cauzele sociale ale aparitiei acestor cuvinte. Sa luam insa in considerare faptul ca au aparut unele cuvinte care se deosebesc foarte putin de la o limba la alta. De exemplu cucurigu, care in romaneste reprezinta sunetul scos de cocos, acesta are aproximativ aceeasi forma si in alte limbi: cocorico (franceza), cucarecu (rusa), chichirichi (germana). Cuvantul cuc are in alte limbi drept corespondente: coucou (franceza), cuccuc (germana), guguc (bulgara), cu cu leao (chineza).

Cuvantul foc, poate sa fi aparut pe cale « interjectionala » (probabil, la inceput s-a strigat: foc!, pentru a anunta comunitatii un incendiu), are in alte limbi romanice formele: fuoco (italiana), fuego (spanioala), foga (portugheza), fen (franceza).

La fel ca acestea, numeroase alte cuvinte care desemneaza aceleasi obiecte au diverse forme de la o limba la alta. Putem continua lista exemplelor cu nene, cuvant romanesc folosit pentru adresarea catre o persoana mai in varsta, acest cuvant are in ungureste forma neni, dar se foloseste pentru adresarea catre o persoana mai in varsta, dar de gen feminin. In limba georgiana cuvantul mama corespunde romanescului tata.

Nu toate cuvintele se aseamana; masa are numeroase forme in alte limbi: table (franceza), stol (rusa), table (engleza - pronuntandu-se diferit fata de franceza), mensa (latina), tabola (italiana).

Conform ipotezei interjectionale (asemeni ipotezei onomatopeica), limbajul s-a format din sunete emise involuntar de catre om (ca si animalele). Aceste sunete si grupuri de sunete exprimau fel de fel de emotii aparute sau nu in mediul exterior si poate chiar influentate de catre acesta. In timp, sunetele si grupurile de sunete s-au format in denumiri ale obiectelor, emotiilor sau fenomenelor inconjuratoare. Conform profesorului Marcel Crihana, aceasta ipostaza este gresita, « pentru ca nici ea nu are in vedere natura sociala a limbajului, ceea ce constituie, de fapt, marele ei neajuns ».

Arhitectul roman Vitruvius a legat aparitia vorbirii de o activitate dusa in comun de colectivitatea umana « In starea primitiva, oamenii se nasteau ca fiarele, in paduri, in pesteri si cranguri, si isi traiau viata nutrindu-se cu roade salbatice ».

Mai tarziu, Charles de Brosses ( « Traite de la formation mecanique des langues et des principes physiques de l’etimologie »- 1765) a scris detaliat despre caile de dezvoltare a limbajului, de la inceputuri, adica de la primele ariculari ale primelor strigate la imbogatirea lexicala a limbilor evoluate, aratand astfel dezvoltarea societatii omenesti.

Reprezentantii scolii lingvistice sociologice franceze, Antoine Meillet, Joseph Vendries, Marcel Cohen s.a. au demonstrat in lucrarile lor ca legatura limbii cu societatea este reala si consistenta.

Din acest material demonstrativ nu poate lipsi, bineinteles, relatarea lui Herodot cu cei doi copii dusi de mici in singuratate, pentru a se observa care vor fi primele cuvinte folosite de ei in comunicare. Dupa aceasta experienta cei doi copii nu stiau sa vorbeasca pentru ca netraind intr-o comunitate, nu si-au insusit niciun limbaj.

Lingvistica moderna a demonstrat demult ca principala cauza a evolutiei limbii si gandirii se afla in evolutia realitatii obiective, ca nu poate exista o limba care sa nu se sprijine pe gandire, iar gandirea se poate dezvolta exterior formulelor lingvistice.

Nici gandire fara limba si nici limba fara gandire nu exista, isa cele doua realitati nu se confunda. Limba oglindeste realitatea ideilor, a emotiilor si vointei omului prin cuvinte, propozitii si fraze. In timp ce limba este materiala pentru ca toate unitatile sale sunt prezentate sub forma de sunete sau text, gandirea este ideala, ideile neavand atributele materiei.

Deosebirile dintre gandire si limba sunt vizibile si conclundente cand discutia priveste relatia dintre judecata si propozitie.Totusi, relatia dintre limba si gandire nu refuza analogia. Aristotel, Stoicii, Descartes, Leibnitz si altii in viziunea carora logica ocupa un loc important caci au dorit sa determine conditiile lingvistice ale unei gandiri corecte au pus accent pe sintaxa si semantica, aceste domenii in care sunt mai evidente corectitudinea si incorectitudinea, echivocul si univocul.

Conform teoriei evolutioniste Kant, Erasm, Darwin, Lamarck, majoritatea oamenilor de stiinta au incercat sa explice aparitia limbajului uman prin cercetarea fazelor de la inceputul umanitatii (adica prin comparatia cu anumite necuvantatoare), aratandu-ne unele manifestari lingvistice sau paralingvistice la albina, corb, cimpanzeu, papagal, delfin etc.

Din punctul meu de vedere, desi, s-au facut nenumarate studii inca din antichitate, si numerosi oameni de stiinta au incercat sa descopere misterul aparitiei vorbirii, el ne ramane totusi un mister. Luam in considerare ca limba s-a dezvoltat odata cu trecerea timpului, dar la origini nu stim care a fost inceputul propriu zis. Unele studii de stiinta fiind sustinute chiar de Biblie in capitolul « Geneza ».

Nota obtinuta:
9.6 (5 voturi)
5781 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Nicoleta-Curelea Miercuri, 21 Aprilie 2010

Etichete pentru acest articol:

origine, limba, formare, teoria evolutionista



S-ar putea sa va intereseze si:

Desi nu cu mult timp in urma “vizitam” impreuna “Tara Soarelui - Rasare”, [..]
citeste si comenteaza
Halloweenul este o sarbatoare in care lumea se costumeaza in vrajitoare, fantome, zane [..]
citeste si comenteaza
Cand ne gandim la Spania, nu putem sa nu asociem aceasta tara cu ideea de vara, de plaje [..]
citeste si comenteaza
Cum vremea concediilor a sosit, cei mai multi dintre noi aleg sa-si petreaca cel putin o [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Nu departe de taramul nostru, nu departe de zilele noastre traia o familie cu doi copii. Desi nu [..]
citeste si comenteaza
Oficial Universitatile bucurestene isi incep cursurile in data de 1 Octobrie. 1 Octombrie 2010 a [..]
citeste si comenteaza
Inca de saptamana trecuta au fost scoase la Patriarhia din Bucuresti Moastele Sf. Mare Mucenic [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate