De peste 4 secole, columbienii aleg sa inceapa un nou an printr-o “explozie” de veselie si culoare, regasita din plin in asa-numitul “Carnaval al Albilor si Negrilor”.

Gazda acestui eveniment este orasul Pasto, iar traditia carnavalului trebuie cautata in imbinarea dintre mai multe culturi (cultura amerindienilor, cea spaniola si cea africana) ce caracterizeaza acest stravechi oras de pe continentul sud-american.

Pentru a incerca sa patrundem in “spiritul” carnavalului este insa necesar sa cunoastem cateva detalii legate de originea acestuia, dar si de elementele ce-i confera unicitate. 

I. Originile carnavalului

In vremea vechilor civilizatii amerindiene, indienii numiti “Quillacingas” obisnuiau ca in momentul strangerii recoltelor sa organizeze festivitati, in cadrul carora se dansa pentru a “imbuna” luna si pentru a cere ajutor Soarelui, in calitatea sa de “protector” al roadelor pamantului.

Ulterior, odata cu patrunderea conchistadorilor spanioli pe teritoriul Columbiei, acest ritual a fost preluat de sclavii negri adusi de europeni pentru a lucra pamanturile ocupate. De altfel, la inceputul secolului al XVII-lea (in anul 1607), acestia s-au revoltat impotriva stapanirii spaniole, alaturi de populatiile din regiunea “Cauca”, cerandu-le stapanitorilor sa le puna la dispozitie o zi pe an, in care sa-si poata exprima nevoia de libertate. Tot in acel an au fost sustinuti si de negrii din regiunea Popayán, a caror revolta i-a speriat pe spanioli, care au dat in final un decret prin care ziua de 5 ianuarie a fiecarui an sa fie ziua in care sclavii sa fie liberi. Acestia au sarbatorit decizia prin organizarea unei parade in capitala provinciei “Cauca”, dansand pe ritmuri africane si pictand in alb si negru zidurile orasului. Treptat, aceasta manifestare s-a extins catre sud (unde se afla actualul oras Pasto), specialistii estimand ca prima parada de gen a avut loc in secolul al XIX-lea.

Incepand cu anul 1834, in ciuda interdictiei (din partea Coroanei Spaniole) organizarii paradelor din care sa reiasa particularitati ale culturii amerindiene, populatiile locale (in care convietuiau si numerosi urmasi ai sclavilor de culoare) nu au renuntat, ci au inclus, alaturi de propriile traditii, si elemente ale unor sarbatori religioase precum “Fecioara Milei” (celebrate pe 24 septembrie) si “Immaculada Conception” (din 8 decembrie). Se spune ca din asemenea obiceiuri, la care se alatura “jocul negrilor” (dansuri africane, picturi pe fata si masti), a aparut o prima versiune a ceea ce azi cunoastem sub numele de “Carnavalul Albilor si Negrilor”.

II. Evolutia carnavalului de-a lungul timpului

La inceputul anului 1912, un croitor din orasul Pasto a avut ideea de a lua pudra de fata si de a arunca cu ea in cei ce treceau pe strada pe care se afla atelierul. Cei ce erau murdari de pudra trebuiau sa strige “Vivan los Blanquitos!” (Traiasca albii!). Trecatorii au fost incantati si au intrat rapid in joc. Lor li s-au alaturat si cativa negrii ce se aflau in apropierea bisericii “San Juan de Bautista”, care au ales sa strige: “Traiasca Negrii si Albii!”.

In anul 1926, cativa studenti ai universitatii din Nariño au hotarat sa organizeze si ei o parada, in care sa defileze imbracati in costume de carnaval, cu masti si sa danseze pe muzica traditionala amerindiana. Initiativa lor s-a bucurat de succes, dar trei ani mai tarziu (in data de 4 ianuarie), pe cand avea loc o astfel de parada, o familie saraca venita din vestul tarii a blocat traseul acesteia (din cauza magarilor,a vaselor si a bagajelor pe care le aveau cu ei ). Cu toate acestea, evenimentul nu a fost o “piedica” in calea desfasurarii spectacolului, ci a constituit o noua sursa de inspiratie, in contextul in care membrii familiei au devenit “personaje” ale carnavalului (cele mai cunoscute sunt: “bunica extrem de impopotonata ”, fata ce dorea sa se casatoreasca in haine albe de mireasa, desi avea o sarcina avansata, copilul exgerat de poznas, care era o problema pentru doicile sale). Ulterior, prezentarea personajelor comice tocmai mentionate a devenit o “etapa” a carnavalului, denumita “Viva la familia Castañeda!”.

Mai tarziu, spre jumatatea secolului al XX-lea, pe baza dezvoltarii culturale a regiunii in care este situat orasul Pasto (prin aparitia a numerosi artisti populari, ce au dorit sa realizeze chiar ei o mare parte din recuzita carnavalului, in special carele alegorice din carton colorat), autoritatile locale au devenit din ce in ce mai interesate sa se implice in organizarea unui carnaval chiar in oras.

In anii ’60, principala preocupare a autoritatilor a fost selectarea unor orchestre (inclusiv din tara vecina, Venezuela), care sa contribuie la atmosfera festiva din oras, din momentul defilarii carelor alegorice si a dansatorilor de culoare.

Si in urmatoarele decenii se poate remarca tendinta de crestere a interesului localnicilor de a avea propriul festival, in contextul in care cautarea originilor amerindiene se manifesta in special in cadrul “Marii Parade” de la inceputul fiecarui nou an. Astfel, in anul 2001, printr-o lege adoptata de Congresul Columbian, “Carnavalul Albilor si Negrilor” a fost inclus in patrimoniul cultural al tarii. Tot atunci s-a stabilit ca in orasul Pasto sa fie amenajata o piata a carnavalului si sa fie infiintata o organizatie menita sa se ocupe de planificarea si promovarea carnavalului, inclusiv in afara granitelor Columbiei. Prin intermediul acesteia s-a reusit chiar, in anul 2009, includerea carnavalului din Pasto in “Patrimoniul Intangibil al Umanitatii” (stabilit de catre UNESCO ).

Practic, carnavalul a devenit un eveniment deosebit de popular, organizat pe durata a cateva zile, intre 2 si 7 ianuarie. Daca prima zi este dedicata sarbatoririi “Fecioarei Milei” (considerata ocrotitoarea orasului Pasto, dar si a recoltelor), urmatoarele sunt cele in care au loc manifestarile specifice carnavalului: “Parada dansatorilor din Ancuya”, “Carnavalito” (“Carnavalul Copiilor”), “Sosirea familiei Castañeda”, “Ziua Negrilor”, “Ziua Albilor” (celebrata impreuna cu “Marea Parada”) si “Cuy’s Festival”.

Despre toate acestea vom afla mai multe detalii in urmatoarea sectiune dedicata acestui carnaval.

Postat de: Alina-Nedelcu Luni, 16 Ianuarie 2012