Prim ingredient al iubirii

600382_440189159345521_1885450702_n2

Numai omul bea apa cand nu ii este sete si iubeste la fel! Iubirii ii punem tot ceea ce este nevoie, o mestecam, ii insuflam sa creasca, apoi ea dospeste  pana la o anumita limita sau chiar pana la infinit!

Iubirea de-a gata?

Ori ea se afla pe undeva de unde trebuie doar sa mergem s-o luam sau sa ne-o cumparam, dupa cum mai este si acest preconstruct modern subconstient, prin care avem tendinta de a crede ca putem cumpara orice avem nevoie numai daca avem bani?

Dar ea nu este de-a gata, venind odata cu persoana ce-o intalnim si ne place, ar fi un deziderat bun si facil pentru toata lumea. Iubirea nu este gata facuta si nu este niciodata asa, ci o sustinem cu activitati constient programate pe baza afectivului dat, fara de care orice promisiune ar fi fum, mai ales ca aceea de la altar ce presupune o vointa pentru toata viata. Gata facut este instinctul construit pe baza polaritatii universal valabil ce face astfel incat sa ia nastere atractiile.

 Instinctul este motorul acestui sentiment ce apare ca simpla atractie fizica (de cele mai multe ori) ori ca o simpatie intelectuala (la anumite persoane), dar atunci inseamna ca nu ramane decat sa ne impunem, asa pur si simplu? Cred ca nu!!! Dupa cum disctingem, instinctul este motorul, forta ce ne inpinge,  dar acesta fara acel 'dat' sau/ si fara incontientul pur datorita caruia stim exact cine ne este sortit si care de fapt a fost un constient la trecut, este in prezent ori va fi in viitor, depinzand de constiintiozitatea fiecaruia, fara acesta 'motorul' nu ar fi nimic...

Iubirea nu tine de inconstient decat in masura in care isi gaseste resursele in el, caci si ceea ce ii este menit omului, reprezinta in fapt o 'paleta' atat de larga, depinzand atat de polarizarea si atractiile dictate sexual, cat si de preferintele individuale. De aceea, inconstientul polarizarii sexuale este mecanismul de distributie al 'miscarii iubirii’ umane si a motivatiei de a ne-o alege in general. In el ne gasim resursele, divinitatea si curatenia, deoarece "Totul a fost facut bun"... Instinctul si divinitatea din noi (Sinele) au fost candva una - instinctul pur, insa odata cu anumite necuviinte ce continua din obijnuintele rele ale unui neam sau chiar la nasterea noastra ele s-au separat, ceea ce prin constiinta acum trebuie sa reparam.

Nimic nu trebuie aruncat la cos in domeniul iubirii, ci totul trebuie reparat, caci nu stii cand un om de nimic poate fi mai mult decat l-ai apreciat, ori chiar este mai mult decat noi, cei care l-am subapreciat. Un adorator al tau poate deveni un bun prieten, spre exemplu, si in fond de ce te-ar deranja atat de tare daca nu manifesta alte acte reprobabile pentru tine si pentru cei din jur. Nu intotdeauna trebuie sa fi indatoritor/oare pentru o simpla admiratie, un simplu "multumesc" face atat de mult! Atata vreme cat putem deveni atat de rationali si stapani pe noi, valorificand in bine "paleta larga" a polaritatii dintre masculin si feminin (polaritatea chiar din noi insine, in functie de precedentul/ tendinta dominatoare pe care o avem - feminin sau masculin), putem sti sa fructificam toate cele ce depind de ele.

 

Totusi, avem un dat de elucidat!

Numai omul bea apa cand nu ii este sete si iubeste la fel!  Eul nostru este legat de Divinitate (eul superior), dupa cum spun inteleptii (buni), iar prin subinconstient ne comunica ce avem de facut, pentru a ne indeplini menirea. Cred ca toti avem o anumita menire, toti avem o chemare si un proiect/ program de dintotdeauna stabilit, nu insa in sensul de destin implacabil asa cum credeau vechi greci in "Destin"...

Destinul, de obicei numindu-l uzual pentru ceea ce reprezinta el mai spre sfarsit, desi iata ca nu-i bine, deoarece reprezinta doar o matrita de fericire pe baza careia ne dezvoltam si implinim, avand posibilitatea de a ne implini insusi iubirea. De multe ori trebuie doar sa inspiram profund si sa ascultam natura, mesajele ce ne transverseaza si cele pe care le primim prin visele mai mult sau mai putin revelate. Exista vise (previziuni si/ sau premonitii) nocturne ce ne transmit “mesajul divin” si este atat de usor sa le constientizam (prin reluarea si derularea inapoi a impresiei de dinaintea trezirii - dar desigur, ca orice exercitiu de constiinta, inceputul este greu, dar apoi, odata cu obisnuinta, exercitiul ne va veni ca o manusa de la sine).

Deci avem un 'dat' pe care trebuie sa-l descoperim, sa-l intalnim (fiind vorba chiar de jumatatea data=destinul dat, despre care pot zice ca trecem deseori cu privirea peste ea, uneori din aroganta, alteori din neatentie), ori vice-versa ca de multe ori e - doar trebuie sa-l reinventam, si sa-l investim/ indeplinim aducandu-l spre perfectiune! Ori, vointa fara toate acestea ar fi seaca! Oho, in schimb cum ar mai zburda ea - vointa - daca ar intalni 'datul' de dinainte dat! Din pacate, suntem constienti (adica constienti!) doar foarte putin timp, as spune ca doar cinci minute la un car de mii de minute, nu inconstiente, ci trecute in negura intunecimilor cu totul si fara rost. Caci exista un rost al uitarilor. Din fericire pentru noi, acele sedimente mnemotehnice mai revin cateodata (asa ca in continua reincarnare) pentru ca nu li s-a acordat suficienta importanta nu minutelor, ci lucrurilor ce meritau atentie!

 

O comparatie simpla a iubirii

O imagine simplista a iubirii o am comparand-o cu coca, unde noi ii punem tot ceea este nevoie, o mestecam, o insuflam sa creasca, apoi ea dospeste  pana la o anumita limita/ prescriptie, desi diferenta comparabila cu aluatul este ca, daca reusim sa punem toate ingredientele si sa 'reincarnam' in viata tot ceea ce-i este imperios necesar vietii noastre, toate valorile necesare, iubirea poate dospi pana la "n" infinit! Primul 'ingredient' al ei este intotdeauna iubirea de sine, aprecierea proprie ca o lupta continua cu noi insine de este necesar, dar ca o continua constientizare a personalitatii proprii, a valorilor personale si re-incarnarea lor in noi. De fapt, iubirea de sine este drojdia ce contribuie foarte mult in aluatul total al iubirii, nefiind vorba de stimularea aroganta a personalitatii personale, ci tocmai de o reala apreciere a noastra insine pe baza inserarii valorilor universale de pace, de prietenie, de insusi iubire a ceea ce inseamna ea, spre exemplu.

Iar, ceea ce insemna iubirea de sine pentru inceput, vom afla mult mai usor daca avem umilinta - viziunea exacta si reala asupra persoanei noastre individual-separate, dar unice! Ceea ce ar insemna concret ca, daca impulsul nostru prim este sa ne devalorizam si sa repetam pentru noi insine la nesfarsit, ca “nu sunt bun/a de nimic”, ori ca pe un repros continuu “nu am facut bine aia, pentru ca niciodata nu fac bine nimic”, sa le luam separat pe fiecare si transpunandu-le pe un ecran imaginar si sa le stergem pur si simplu cu buretele! Dar atentie, intotdeauna trebuie puse in locul lor formule pozitive! De exemplu: “n-am facut bine pentru ca am gresit acolo, deci daca modific/ repar unde am gresit, reparatia este totala de altfel!” sau altele la fel. Trebuie sa inlocuim imediat asa zise formulele negative, in primul rand mental, eradicand ce nu este bun si nu crezand ca tot ceea ce am facut pana in acel moment - din tendinta de generalizare - nu este bun, ca de nu punem formule pozitive si doar le "stergem", din inertia gandirii ce nu se opreste niciodata (nici in somn, de altfel) atunci ea va produce in continuare ganduri chiar si mai negative. Important este ca acestea sa fie reale si nu pompoase si irealizabile, caci insusi simtirea proprie depisteaza nesinceritatea si nici nu trece la actiune! Cu alte cuvinte, prin aroganta ne blocam pe noi insine! Altceva ar fi ca ori de cate ori iti vine un cuvant, o “formula” de autodevalorizare sa spui: “nu sunt mai bun, dar nici mai rau/ rea decat cutare!”. A, da, de multe ori nu avem cum sa ne schimbam daca o situatie anume negativa nu o schimbam, deoarece ea se poate incapatana si mai mult sa persiste si sa fie mai dureroasa in acest mod.

Mereu sa fim atenti cu noi insine, urmarind gandurile noastre pas cu pas in drumul nostru spre noi insine, pentru a ne descoperi si de a ne iubi!

Un articol de: Valerian Mihoc

Nota obtinuta:
10 (2 voturi)
3268 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 02 Februarie 2013

Etichete pentru acest articol:

iubirea de sine



S-ar putea sa va intereseze si:

Opreste-te o clipa din goana asta nebuna si pune-ti intrebarile potrivite pentru o [..]
citeste si comenteaza
Persoanele toxice ii "storc" de energie pe cei din jur si ii contagiaza cu [..]
citeste si comenteaza
"Si au trait fericiti pana la adanci batraneti"... asa se termina multe povesti [..]
citeste si comenteaza
Da! Haideti sa vedem! Copiii sunt fiinte creative, iar daca urmarim cum se joaca liber, [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

A venit vara, iar principala regula pentru aceasta perioada este protectia solara. Specialisti spun [..]
citeste si comenteaza
Din cele mai vechi timpuri culoarea rosie a fost considerata culoarea puterii, sanatatii si [..]
citeste si comenteaza
“Cea mai cumplita satira care s-ar fi scris vreodata impotriva manastirilor” F.M. von Grimm. [..]
citeste si comenteaza
Aud peste tot in jurul meu, in ultima vreme din ce in ce mai des parca, relatii in care se iau [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate