Povestea din autobuz

povestea

In secolul vitezei ne grabim intotdeauna....alergam din stanga spre drepta sau din drepta spre stanga pentru a ajunge la destinatie. Si cum mersul pe jos nu atinge viteza de care avem nevoie, apelam la automobilul propriu sau la mijloacele de transport in comun. Din pacate, nici ele nu ating performanta in viteza de care avem noi nevoie uneori.

Si cum suntem atat de grabiti, nici nu se mai poate vorbi de timp liber sau de confesiuni. Asa ca, vrem nu vrem, devenim martorii scurtelor confesiuni pe care le auzim, in mijloacele de transport in comun. Fie ca ne uitam agitati la ceas sau ne cufundam capul intr-un ziar sau o carte, suntem atrasi de vorbele vecinului care susoteste la telefon.

Nu de putine ori asistam la momente incarcate de emotie in autobuz; devenim martorii povestilor care se spun dintr-o statie in alta. Ne-am uitat pe furis la reactia unui tata care a aflat ca fiul lui a absolvit cu brio examenele, am fost impresionati de un bunic care nu rateaza nicio ocazie sa se destainuie unui strain ca nepoata lui a intrat la facultate.

In metrou retraim clipele copilariei noastre care par atat de indepartate; vedem mame care-si tin copii in brate si care le spun pe scurt un basm  pe care l-au inceput inainte de culcare, privim  mame care asculta incantate primele poezii invatate de piticii lor; 

Ascultam povestile rupte din realitate ale batranilor care parca au trait aivea; daca inlaturam hainele din prezent ii putem plasa in timpuri de odinioara, insotiti de doamne cu rochii elegante si foarte fine. Valsand pe ritmurile propriei vieti, cu inimile sfaramate de boli si suferinti, povestesc cu nostalgie anii tineretii lor, iar noi, cufundati in ale noastre ganduri suntem treziti de o lacrima care ne taie obrazul si care ne arata ca nu ne-am pierdut  ultima farama de umanitate.

Aceasta este o scurta poveste din autobuz; tu ai auzit altele...unele ti-ai luminat dimineata altele te-au intristat. Dar toti suntem martorii unor confesiuni dintr-o starie in alta. Pana la capatul drumului nostru invatam din toate experientele, chiar si din cele pe care le vedem si le auzim pe bancile din mijloacele de transport in comun.

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
698 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Magda-Vladau Joi, 19 Iunie 2014

Etichete pentru acest articol:

poveste, autobuz, martor, prezent



S-ar putea sa va intereseze si:

Dimineata, alarma ceasului, trezirea, picaturile de cafea ce se scurg in recipientul [..]
citeste si comenteaza
Speram candva sa il regasesc si sa ii reamintesc clipele unice pe care le-am trait [..]
citeste si comenteaza
O luna grea, mohorata, friguroasa aducatoare de melancolii si tristeti. Natura adoarme [..]
citeste si comenteaza
Isi privea absenta mainile ce zaceau inerte deasupra tastaturii. Brazdate de nervuri [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Esti inca prea mica sa citesti aceste randuri, dar stiu ca, undeva candva le vei citi; mai stiu ca [..]
citeste si comenteaza
Timpul trece pe negandite; iata-ne ajunse si la sfarsit de Brumar si pregatite de realizarea unui [..]
citeste si comenteaza
,,Cat traieste, omul invata"; cat traieste, femeia stie ca nimic nu este imposibil in aceasta [..]
citeste si comenteaza
Ganduri despre toamna, peisaj de toamna. Amintiri din copilarie, la bunici. [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate