Povestea din autobuz

povestea

In secolul vitezei ne grabim intotdeauna....alergam din stanga spre drepta sau din drepta spre stanga pentru a ajunge la destinatie. Si cum mersul pe jos nu atinge viteza de care avem nevoie, apelam la automobilul propriu sau la mijloacele de transport in comun. Din pacate, nici ele nu ating performanta in viteza de care avem noi nevoie uneori.

Si cum suntem atat de grabiti, nici nu se mai poate vorbi de timp liber sau de confesiuni. Asa ca, vrem nu vrem, devenim martorii scurtelor confesiuni pe care le auzim, in mijloacele de transport in comun. Fie ca ne uitam agitati la ceas sau ne cufundam capul intr-un ziar sau o carte, suntem atrasi de vorbele vecinului care susoteste la telefon.

Nu de putine ori asistam la momente incarcate de emotie in autobuz; devenim martorii povestilor care se spun dintr-o statie in alta. Ne-am uitat pe furis la reactia unui tata care a aflat ca fiul lui a absolvit cu brio examenele, am fost impresionati de un bunic care nu rateaza nicio ocazie sa se destainuie unui strain ca nepoata lui a intrat la facultate.

In metrou retraim clipele copilariei noastre care par atat de indepartate; vedem mame care-si tin copii in brate si care le spun pe scurt un basm  pe care l-au inceput inainte de culcare, privim  mame care asculta incantate primele poezii invatate de piticii lor; 

Ascultam povestile rupte din realitate ale batranilor care parca au trait aivea; daca inlaturam hainele din prezent ii putem plasa in timpuri de odinioara, insotiti de doamne cu rochii elegante si foarte fine. Valsand pe ritmurile propriei vieti, cu inimile sfaramate de boli si suferinti, povestesc cu nostalgie anii tineretii lor, iar noi, cufundati in ale noastre ganduri suntem treziti de o lacrima care ne taie obrazul si care ne arata ca nu ne-am pierdut  ultima farama de umanitate.

Aceasta este o scurta poveste din autobuz; tu ai auzit altele...unele ti-ai luminat dimineata altele te-au intristat. Dar toti suntem martorii unor confesiuni dintr-o starie in alta. Pana la capatul drumului nostru invatam din toate experientele, chiar si din cele pe care le vedem si le auzim pe bancile din mijloacele de transport in comun.

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
665 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Magda-Vladau Joi, 19 Iunie 2014

Etichete pentru acest articol:

poveste, autobuz, martor, prezent



S-ar putea sa va intereseze si:

In ziare si la televiziune se vorbeste si se scrie despre Oana Zavoranu, Bianca Dragusanu [..]
citeste si comenteaza
S-au dus deja cateva zile din Noul An si cum orice zi este pretioasa vreau sa te intreb [..]
citeste si comenteaza
Mirela Mohjazi realizeaza, cu indemanare, diverse obiecte handmade. Prin intermediul [..]
citeste si comenteaza
Acest material este un pamflet. Pentru echilibrul vostru sufletesc ar fi bine sa il [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Dragelor mele confidente m-am gandit sa le ofer o pagina din viata la tara; nu aceea pe care o [..]
citeste si comenteaza
Se pare ca atmosfera magica incepe sa se instaleze deja prin colturile casei si ale sufletului; [..]
citeste si comenteaza
Nu exista suflare umana care sa traiasca pe pamant si sa nu greseasca; nu cred ca exista o clipa [..]
citeste si comenteaza
In noaptea in care cerurile rasuna de cantece ingeresti, steaua calauzitoare straluceste in negura [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate