Despre sentimente. Si atat.
Joi dimineata, cand ma gandeam cu ce sa incep pregatirile pentru Revelion, elanul mi-a fost taiat brusc de o stire neasteptata: “Huidu accidentat grav!”. Nu se putea preciza la aceea vreme daca va trai sau nu. Un eveniment nefericit intamplat unui strain, eveniment ce nu ma afecta direct in niciun fel.
De ce?
Si totusi, m-a afectat puternic. Omul pe care il aud zilnic la radio de cativa ani si imi inveseleste viata cate un pic saptamanal suferise un accident grav. In loc sa imi vad de treaba in mod normal, toate gandurile din aceea zi se indreptau catre Serban si familia sa; cat de grav este, se mai poate recupera, ce se va intampla dupa ce se trezeste din coma, etc. Pe scurt, toate intrebarile pe care ti le pui atunci cand un prieten sau o ruda este intr-o camera de spital, iar tu ramai afara, asteptand. Asteptand un medic care sa te lamuresca si sa-ti raspunda la intrebari, ca sa stii ce sa faci in continuare.
Si asteptarea este groaznica, credeti-ma! Din pacate stiu foarte bine ce inseamna aceste ore chinuitoare petrecute in spital, cand nimeni nu iti spune nimic despre starea pacientului si gandurile cele mai negre incep sa se adune in mintea ta si simti ca TREBUIE SA FACI CEVA! Dar apoi te copleseste sentimentul de neputinta in fata evenimentului trait, in fata vietii. Si tot astepti...
Toata ziua de joi am simtit asta, stand cu urechea ciulita catre televizor si radio, poate-poate or sa mai spuna ceva despre starea lui Serban. Dar de ce?
Atat de simplu...
De ce suntem capabili de sentimente atat de intense si puternice fata de straini? Pana la urma asta si este Huidu pentru mine, un strain. Tot pentru un strain am simtit o strangere de inima la vestea ca sotia lui murise intr-un accident de masina. Nici nu o cunoscusem, dar sentimentul de tristete si gandul la momentele grele prin care trecea el nu imi dadeau pace. Si au revenit cand am trecut si eu prin momente asemanatoare. Poate din cauza asta imi pasa atat de mult de Serban? Fiindca mi-a amintit de evenimentele nefericite din viata mea?
As fi ipocrita sa spun ca da! O prietena (si colega) are necazuri mari, ce tin tot de sanatatea unui apropriat, dar fata de ea nu simt nimic. Nimic! Gol total! O vad zilnic, am impartit aceleasi probleme, ganduri si sentimente, dar nu simt pentru ea nici compasiune, nici tristete.
Poate si mai “interesant” este faptul ca nu ma impresioneaza nici suferinta unei rude – e drept ca nu suntem apropriate, dar totusi avem aceiasi stramosi. Si mai interesant este ca nici pe ea nu o intereseaza viata mea, deci nu ma pot simti vinovata (asta ca sa fac un pic de haz de situatie).
...dar atat de complicat!
E simplu: ori iubesti, ori nu. Dar asta e pe hartie. In realitate, iubirea se imparte in atatea feluri de emotii si sentimente ce nu pot fi denumite si nici intelese, doar simtite si traite.
Atasamentul atat de evident si intens fata de un strain care nu e chiar strain; un prieten in suflet, dar simpla cunostiinta in rest; un om care te-a ajutat fara sa stie, fiind langa tine la nevoie, fara vorbe, fara incurajari, doar prin simpla sa prezenta, care nu va sti niciodata cat de mult a facut, porneste din inima cu adevarat, neprogramat, neasteptat si, cred eu, ca tocmai de asta este atat de puternic si de lunga durata.
O ruda sau un prieten care te ajuta in momentele grele, dar apoi iti reproseaza asta - si nu va ganditi la reprosuri verbale, ci mici subtilitati comportamentale! – nu iti va castiga niciodata un sentiment sincer, sau daca o va face, va fi de scurta durata.
Si dragostea?
Si in alta sfera de interes, cum te poti indragosti la prima vedere? Cum poti sa te legi afectiv de un strain, fara ca acesta sa fi facut sau spus ceva? Unii nu pot, dar sunt destui oameni care se indragostesc fulgerator si iremediabil, fiind apoi capabili de autodistrugere pentru a ajunge la persoana iubita, in timp ce altii pot sa faca orice, absolut orice si sa nu se faca nici macar placuti de catre persoanele de sex opus, fara sa aiba defecte comportamentale sau de alta natura (adica financiara, estetica, etc.).
Viata in general nu e corecta, dar parca lumea emotiilor si sentimentelor este mai dura si mai cruda decat orice. O veste proasta doare infinit mai rau decat, sa zicem, un picior rupt. Si exact de aceea omul este cea mai rea creatura: fiindca poate duce razboaie crunte doar cu o vorba si o privire.
Despre sentimente se poate discuta mult mai mult, dar ma voi opri aici.
Trebuie sa le multumesc tuturor celor care au inspirat acest articol: Mihai, Ali, E., Alin, R., Octavian, Max, Maria, Ionut, Mada, Oana, dar si acelor necunoscuti care ma vor inspira pe viitor.
Si tot norocul din lumea asta si multa, multa sanatate si iubire lui Serban – fa-te bine rapede!
Postat de: Simona Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011
Serban Huidu, accident, spital, sentimente, iubire
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Designul modern al frigiderelor Samsung: cum sa integrezi aparatul frigorific in estetica bucatariei tale
- Cum sa alegi crema anti-aging potrivita pentru tipul tau de ten
- Aromele timpului: cum parfumurile ne transporta in amintiri si experiente
- Amenajarea locuintei pentru o familie numeroasa: ce elemente ar trebui sa incluzi in decor?
- 5 pasi simpli pentru a pregati un carrot cake delicios chiar la tine in bucatarie
