Prietenie vs social media
Mai stiti cand prieteniile se legau atat de sincer si natural, printr-o simpla intrebare: Vrei sa fim prieteni? Ma surprinde sa aflu ca multe, prea multe persoane nu au trait niciodata simplitatea si firescul acesta. Sa mergi catre cineva, sa-l prinzi de mana si sa-l intrebi direct: Vrei sa fim prieteni? Cum te cheama?
Eu m-am bucurat de mica de aceasta. Nu stateam prea mult pe ganduri. Nici cu cei pe care nu-i placeam si carora le spuneam direct. Cred ca aceasta m-a si ajutat sa imi fac prietenii buni si cinstiti, pe care ii am de o viata, care au mers cu mine pana la capatul lumii si care mi-au numarat picaturile din perfuzie - cand am fost bolnava. Poate ca am avut noroc. Cred ca aceasta ma ajuta in continuare sa ma apropii usor de oamenii noi pe care ii cunosc – desi astazi nu toti mai primesc apropierea, nu toti mai raspund la imbratisari cu caldura de atunci, nici nu sunt neaparat deschisi sau increzatori in prietenie.
Mie mi-e foarte greu sa inteleg, trebuie sa recunosc, oamenii care spun ca nu cred in prietenie sau nu exista prietenie. Insa pot sa accept ca au avut, probabil, experiente neplacute. Si pot sa accept ca, poate, astazi lumea s-a schimbat si e mai dificil- daca nu ai deja ceva prietenii cu vechime. Totusi…credinta mea este ca oamenii care rezoneaza vor lega oricand si oricum prietenii solide, cinstite, din nimic si pentru o viata.
Sigur, prietenia n-are a face cu Facebook-ul cu virtualul, acolo este altceva. Este socializare, este promovare, este colaborare. Like-uri aruncate pe diferite criterii si unlik-uri cand nu mai corespunzi criteriilor. Dar vezi cu cine discuti dincolo de statusuri si poze, fara un motiv anume, fara interese profesionale si personale. Acolo e loc de mai mult si de mai sincer.
Ce mult ne lipsesc intalnirile autentice, discutiile oneste, oamenii empatici. Ce frumos era cand lumea se imbratisa si se aduna in jurul mesei, cand oamenii nu isi incuiau usile si primeau, cu drag, alti oameni in locuitnele lor. Ce uman si real, ce firesc era cand ne vizitam si imparteam o ceasca de ceai si o poveste.
Astazi, oamenii au case mai mari, dar nu au timp pentru ele. Prea concentrati sa le tina departe de ochii celorlalti, le inchid si se inchid intre peretii care ajung sa ii condamne la singuratate. E o alegere de a nu-I mai primi pe ceilalti in viata ta. De a te izola si a alege sa nu mai accepti notiunea de prietenie.
Ne e dor de oamenii cu case pline si suflete mari. In care incape multa lume.
Foto: pexels.com
Postat de: Sorina-Corneanu Vineri, 23 August 2024
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Creeaza o ambianta Zen intr-un Sushi Bar: idei de amenajare si decor
- Ergoterapia si Parkinson: Cum sa imbunatatesti calitatea vietii prin activitati zilnice
- Microfoanele lavaliera vs. microfoanele shotgun: care este mai potrivit pentru podcast?
- Stilouri Pelikan: ce sa alegi pentru copilul tau?
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
