Curajul de a cere iertare

iertare

Greseala si iertare. Nu exista suflare umana care sa traiasca pe pamant si sa nu greseasca; nu cred ca exista o clipa din viata mea in care sa pun la indoiala validitatea acestor vorbe. Suntem oameni si suntem supusi greselilor, insa nu aceasta pare a fi problema, ci faptul ca de foarte putine ori ne recunoastem greselile si...foarte rar cerem iertare.

A gresi este uman, a ierta este divin” – este fraza care inglobeaza intreaga polemica din toate timpurile asupra greselii si iertarii.

Nu putine sunt momentele din viata noastra in care asteptam sa fim iertati fara ca la randul nostru sa iertam. Ne macina atatea ganduri si ne framantam de ce le este celor din jur atat de greu sa ne ierte, fara sa ne gandim  ca si noi judecam greselile celorlalti din aceeasi perspectiva. Vinovatia ne copleseste, apasa pe umerii nostri deja mult prea incovoiati de grijile cotidiene care nu mai contenesc sa ne invadeze sufletul si trupul.

 

Curajul de a-ti cere iertare

Gresim mult. Gresim din orgoliu, din prostie,  din egoism, din invidie, din frica, din iubire. Dar  aproape intotdeauna iertam din iubire, iertam din suflet si lasam cortina uitarii sa se lasa peste greselile celor din jur.

Iubim mult, suferim si mai mult. Gresim in fata celor pe care ii iubim si adoptam in ochii lor o atitudine insensibila, purtam mastile unor persoane dure care nu varsa o lacrima, nici macar una ascunsa in coada ochiului. Comitem greseala dupa greaseala si devenim prizonierii unui cerc spinos din care nu mai putem iesi usor; ne innecam in propriile lacrimi pe care le varsam pe la colturi ascunse intotdeauna prin celebra replica „mi-a intrat ceva in ochi”. Ajungem captivi ai prejudecatilor si devenim pentru cei pe care ii iubim fiinte reci  si obscure. La un moment dat, in ciuda iubirii curate pe care ne-o poarta,  renunta, secati de puteri, sa ne aduca pe calea cea buna, obosesc incercand sa ne spuna ca ne iubesc asa cum suntem, ca nu vor langa ei fiinte rigide inchise in cuburi de gheata, ca nu vor langa ei indivizi care se tem sa-si recunoasca greselile si sa admita ca greseala nu este facuta de oamenii slabi.

Ceea ce surprinde cu adevarat este momentul in care noi, imbatraniti de atata ura, inghenunchiati de atata suferinta,  ajungem sa ne cerem iertare din adancul sufletului, fara ca cineva sa ne ceara aceasta.  Cu lacrimile siroi, cu inima franta, cu bratele orbecaind dupa o imbratisare sincera, cadem in genunchi in fata celor pe care ii iubim, rugandu-i din sufletul nostru facut bucati sa ne ierte. Suspinele si lacrimile noastre ii impresioneaza pe cei in fata carora cadem la pamant extenuati, cu mainile stranse ca intr-o rugaciune spre cer. Atunci, maini calde ne sterg lacrimile de pe obraz, ne mangaie cu caldura si ne imbratiseaza strans - o imbratisare care opreste clepsidra timpului, auzindu-se doar bataile accelerate ale celor doua inimi care s-au regasit  intr-o clipa cat o eternitate.

Cerandu-ne iertare ne eliberam sufletul de povara greutatilor, stergem momentele de care nu suntem mandri si ne spalam iubirea de petele prejudecatilor si orgoliului. Prin iertare ne regasim echilibrul fara de care ne clatinam ca un acrobat pe sarma. Rugandu-i pe cei carora le-am lovit sufletul sa ne ierte  ne capatam increderea in noi si puterea de care avem nevoie pentru a nu mai gresi in viitor. ,,Iarta-ma”  te elibereaza de povara gandurilor care iti mustra constiinta, te transforma in omul supus greselilor, dar gata oricand sa se indrepte, gata in orice clipa sa-si continue drumul prin spinii vietii, alaturi de imbratisarile si sfaturile celor pe care ii iubeste. Viata este prea scurta ca sa devenim sclavii prejudecatilor, ai orgoliului sau ai rusinii, uitand sau cel mai adesea, refuzand sa ne recunoastem greseala si sa cerem scuze celor carora le-am produs suferinta.

Suntem oameni si suntem cel mai clar exemplu al faptului ca suntem supusi greselilor, ca perfectiunea fiintei umane nu este o conditie la care noi putem accede. Greseala exista inca de la inceputuri, cand cuplul adamic a tradat increderea Divinitatii cu scopul de a-si depasi conditia de om primordial. Asadar iertarea este cea mai puternica dintre puteri, face bine celui ce o acorda si totodata celui ce o primeste (Goethe). Propun sa incercam sa iertam mai des (si cu tot posibilul sa uitam, chiar daca pare imposibil), sa gresim mai putin, iar atunci cand o facem sa avem curajul sa cerem iertare. 

Nota obtinuta:
10 (4 voturi)
730 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Magda-Vladau Joi, 19 Februarie 2015

Etichete pentru acest articol:

greseala, iertare, prejudecati, orgoliu, lacrimi, vinovatie



S-ar putea sa va intereseze si:

Misterul unui secret. Curiozitatea ce il face de neatins. Zambetul celui care il poseda. [..]
citeste si comenteaza
Doar 50 de ani? In ziua de azi, casatoria este un pas din ce in ce mai greu de facut. Cat [..]
citeste si comenteaza
Ce isi poate dori o tanara inainte de a implini 21 de ani? Cum doreste sa isi petreaca [..]
citeste si comenteaza
„Mai regina decat floarea doar femeia poate fi.” (Dumitru Matcovschi). Iata un citat [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Suntem prizonierii propriilor ganduri, nu avem curajul sa marturisim ceea ce simtim,ne aruncam in [..]
citeste si comenteaza
Existenta unui popor este determinata de cultura si civilizatie. Un neam care lasa colbul uitarii [..]
citeste si comenteaza
Daca pana mai ieri evocam momentele in care grijile vietii erau atat de departe si-mi stergeam de [..]
citeste si comenteaza
Dragelor mele confidente m-am gandit sa le ofer o pagina din viata la tara; nu aceea pe care o [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate