Visurile si amintirile lui Dumitru Sinu consemnate de Octavian D. Curpas
Visuri si amintiri, spuse cu nostalgie, si asternute cu dibacie, intr-un testament de suflet-recenzie la „EXILUL ROMANESC LA SFARSIT DE SECOL XX - Pasoptistii romani in Franta Canada si Statele Unite”, autor Octavian Curpas. Editura Anthem, Arizona, 2011
Dibacia unui scriitor se „simte” din primele pagini ale unei carti. Nu-i vezi „sudoarea fruntii”, dar ii simti daruirea. Patrunzi in adancul ei, asemenea unui ocean de cuvinte si citesti cu nesat frumoasele buchii asternute acolo. Lumea lor se afla in fata ta, a scriitorului si a personajelor. Traiesti odata cu ele evenimentele din perioada parcursa, „vizitezi” locurile batute de pasii lui Dumitru Sinu, in cazul nostru, si respiri aerul american. Da, ai patruns pe „Pamantul fagaduintei”, asa cum a facut odinioara personajul. Dar, inainte de a-l cunoaste pe veritabilul personaj Dumitru Sinu, trebuie sa-ti indrepti atentia asupra scriitorului.
Distinsul domn Octavian D. Curpas este autorul acestui „testament de amintiri”. Asa cum spuneam la inceput, numai daruirea, pasiunea, dorul de locul natal, si binenteles oportunitatea cunoasterii lui Dumitru Sinu, l-a facut sa scrie aceasta minunata carte. Profesionalismul si-a spus cuvantul si astfel intr-un timp relativ scurt, cartea a vazut lumina tiparului. Munca sa de jurnalist infocat al diasporei romanesti din America a contribuit la frumusetea cartii. Atunci cand ai in fata ta, o astfel de „comoara”, nu-ti ramane altceva de facut decat sa o citesti cu nesat. As putea spune ca cei doi domni, Octavian Curpas, autorul si personajul Dumitru Sinu, se aseamana, deoarece mana destinului i-a facut sa se cunoasca departe de tara, insa amandoi provin din acelasi „leagan” stramosesc, minunatul Ardeal.
Nu pot trece mai departe fara a spune ca scriitorul, i-a ascultat povestile spuse cu atata farmec, notandu-le ca intr-un fel de jurnal si apoi mai tarziu sa prinda contur intr-o carte. Nu degeaba am numit-o eu „testament de suflet”, acolo nu ai voie sa intri in graba, ci mai degraba cu sfiala, pentru a respecta tot ce a daruit autorul „din prea plinul sau”, iar personajul din „oceanul de amintiri”. Asadar, tu, cititorule deschide-ti sufletul si savureaza din dulceata cartii, vei constata ca am avut dreptate, ca te-am ghidat catre un munte de visuri traite, visate, uitate apoi reinnodate si dictate pentru a fi cunoscute de mine, de tine, de toti cei care viseaza la o clipa inaltatore.
Viata ne surprinde uneori, cu „lectiile” ei. Indiferent cat ne este de greu, apelam la ajutorul divinitatii asa cum domnul Dumitru Sinu, a apelat de multe ori, in copilarie, cand a ramas orfan, la 3 ani. Mama cea mai minunata fiinta de pe pamant, a trecut in lumea cea vesnica, la cei 27 de ani. Copilaria, nu i-a fost darnica, insa cei doi bunici Ioan Stanila si nenea Niculita cum era numit se sateni, bunicul din partea mamei, i-au facut sa accepte mai usor vitregiile vietii. O amintire impregnata in adancul sufletului este aceea a „bocetului” cantat la moartea fiicei fostului primar Ioan Vulc. Apoi mai tarziu cand a trebuit sa parcurga atata drum, prin atatea tari, sa se imprieteneasca cu oameni straini, sa suporte dorul de tara visand la o viata mai buna. Nu i-a fost usor nici cand ajuns in Iugoslavia ajutat de legionari, in vremea lui Iosip Broz Tito. Numai protectia divina l-a ajutat sa indure totul, sa mearga mai departe, sa infrunte cu tot curajul. In fata unui astfel de om, iti scoti palaria, si te intrebi daca este real sau nu? Certitudinea autorului te asigura ca personajul este real si nu fictiune! Drumul a fost continuat mai departe, parca nu era destul, cu Triest-Cinecitta-Torino-Paris. Ajunsese la destinatie? Aflati ca nu! Inca mai avea sa strabata alte drumuri, alte greutati, marcandu-l pentru totdeauna.
Stimate cititorule, daca in coltul ochiului tau va apare o lacrima, sa nu-mi porti pica deoarece eu am sa-ti impartasesc in cateva cuvinte, frumoasa poveste de dragoste a lui Dumitru Sinu, ajuns acum pe pamant canadian. Restul, te voi lasa pe tine, sa descoperi! Da, ajuns in Canada, soarta i-a scos in cale o frumoasa domnisoara frantuzoaica, Nicole, care ii va deveni sotie. Chiar daca au existat „voci” impotriva lor, ei au spus „da” vietii impreuna, facand sa rodeasca din exemplarul lor mariaj doi copii minunati. Acum cand se privesc in ochi, simt acelasi fior al tineretii, stiut doar de ei, chiar daca diferenta de varsta a fost destul de mare, cand s-au intalnit. El 37, ea 19. Surprinzator, nu? Indiferent ce vor spune unii despre monotonia vietii in doi, viata pentru ei a fost oaza de fericire din care au gustat, fericiti, iar astazi sunt doi bunici minunati. „Viata le-a brazdat chipurile, dar lumina din privirile lor nu s-a stins. Ea straluceste si a acum la fel de puternic, precum in ziua cand s-au cunoscut.”
Nu pot sa trec nepasatoare peste inca un aspect, pe care l-am remarcat, dragostea doamnei Nicole pentru muzica romaneasca si de asemenea ravna dumneaei de a sti limba romana, pe care si-a insusit-o in sase luni, invatand simple propozitii si apoi trecand la fraze mai complicate. Ceva care l-a amuzat pe domnul Sinu o perioada mare de timp, a fost confuzia pe care o facea tanara lui sotie intre: „Drum bun!” si „Noapte buna!”, aceste doua urari fiind folosite invers.
Oamenii intalniti de acest domn, in drumurile lui sunt multi, n-am sa-i enumar eu, a facut-o scriitorul cu multa pricepere, povestind toate intamplarile lor cu bune si rele, dar eu voi preciza ca oportunitatile vietii l-au facut sa se bucure mai mult de viata, sa o pretuiasca in adevarata ei valoare si sa priveasca cu nostalgie peste umar. Bagajul de cunostinte l-a transformat intr-un om de afaceri, si prin acestea a invatat sa cunoasca oamenii si sufletele lor, poate si caractere. Sunt situatii in care ai parte de dezamagiri din partea celor apropiati, dar la fel sunt situatii cand legi prietenii pe viata, si tu, te miri de imprejurari! Astfel s-a intamplat si in cazul lui nea Mitica, a legat prietenii ce au tinut o viata. Viata lui care poate fi, dupa umila mea parere, un scenariu de film. As vrea sa mai adaug ca in sufletul acestui om exista o mare pasiune pentru carte. Marturie stau volumele din living-ul acestui domn, asa cum povesteste autorul. Ele sunt ordonate frumos si ai ocazia sa spui ca, pretioasa carte este hotarul dintre intuneric si lumina, este poate puntea care duce spre alte taramuri imaginare sau reale asa cum traiesti experienta de aici. Visezi, speri... si apoi inchizi in tainicul tau suflet, un gand, o amintire, a lui Dumitru Sinu, asternute in paginile acestei carti de domnul scriitor Curpas.
Un articol de: Prof. Carmen MARIN
Buzau
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 23 August 2012
recenzii carti
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
- Top 5 experiente de neratat in Dubai: de la safari in desert la cumparaturi de lux
- 5 ingrediente de evitat in samponul tau si de ce
- Cat dureaza o interventie pentru implantarea unei proteze de genunchi?
- Sfaturi pentru un zambet de invidiat: cat de des e bine sa mergi la dentist?
