Oameni
Oamenii au intotdeauna ceva de comentat referitor la principiile, alegerile, planurile, dorintele sau crezurile tale. Indiferent cat de mult te-ai gandi cum sa faci sa eviti aceasta, oricat te-ai stradui sa gasesti o cale de mijloc astfel incat sa nu mai intervina nimeni, nu vei reusi. Pentru ca oamenii au, pur si simplu, intotdeauna ceva de comentat.
Pentru ca nu sunt de acord cu ce esti tu si aceasta pentru ca nu esti ceea ce considera ei ca ar trebui sa fii, pentru ca vor sa impresioneze prin replici care cuprind cuvinte elevate din dictionar dandu-si cu parerea despre ceva ce imediat iti dai seama ca nu au inteles sau pentru ca vor doar sa se bage in seama, oamenii vor avea intotdeauna ceva de comentat. Chiar si atunci cand nu te cunosc, cand te stiu cel mult din vedere sau cand tu te adresezi direct altcuiva. Nu au probleme in a se baga in discutia ta. Intalnesti intamplator pe cineva, uneori. Pe cineva care din auzite mai aflase una alta despre tine si care inainte sa afle cum te cheama, se apropie si iti spune ca nu este bine ce ai de gand sa faci, din ce a auzit el ca ai de gand sa faci. Te trezesti imediat cu cel putin cinci contra-argumente si cu judecatile de rigoare: „n-ai dreptate”, „nu e bine, uite X a facut asa, asa e mai bine”. S-a inradacinat parca spiritul de turma care iti cere sa te conformezi si sa faci cum fac ceilalti si sa alegi cum aleg toti pentru ca asa e mai bine”. Nu pot fi mai multe variante bune. Pentru unii exista doar varianta general-utilizata si daca alegi diferit, alegi gresit.
Mergeam de curand cu tramvaiul in zona Eroii Revolutiei si vrand-nevrand am asistat la o astfel de situatie. Un baietel in clasa a 6 - a, ridicat de pe scaun de o „cucoana” cu nici mai mult nici mai putin decat ”da-te la o parte ca tu esti tanar si lasa-ma pe mine sa stau. Te asezi la loc dupa ce cobor eu”, aruncat de pe un scaun pe altul cu tot cu ghiozdanul care il depasea, aproape, in greutate a inceput sa fie interogat de un ”nene” (mirosind ingrozitor a transpiratie, domn care facea doua dezacorduri pe fraza) interesat de „cata carte stie copilul”. Si din senin am auzit: ”ia zi, ma, copile, cat face radical din cinci? Da’ cat e doi ori sapte? Da’ ia zi tabla-mpartirii! Cat face 5 daca ia 2?
Pe langa exprimarea care era aproape doar pe intelesul sau si in limbaj specific „pseudo-intelectualilor”, mai mult m-a enervat atitudinea de grandoman fata de un copil de clasa a 6-a.”Cum n-ai invatat? Nimic nu stiti Pune mana pe carte. Pai eu daca voiam faceam si facultate. Eu sunt intelectual. Trebe sa ai cultura.
Ce-ti place la scoala cel mai mult?"
„Romana”
fragment din cartea Impresii, de Sorina Corneanu
Postat de: Sorina-Corneanu Miercuri, 09 Iulie 2014
despre lume, despre tineri, despre batrani
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
