“Istoria Uratului” – evocarea Frumusetii Diavolului, Umberto Eco
Ca o antiteza a albumului “Istoria Frumusetii”, Umberto Eco ne deschide portita si spre trecutul si prezentul Uratului. Mereu fugim de ceea ce este Urat si Diabolic.
Cum vrajitoarele din actul I din « Macbeth » strigau : “frumosul e urat si uratul e frumos”, renumiul semiotician realizeaza o analiza istorica a materializarii uratului in pictura, in gandirea filosofica si in literatura.
Aparut in 2007, volumul a fost editat in conditii grafice exceptionale, cu reproduceri color ale unor capodopere din istoria artei, semnate de Giotto, Leornardo da Vinci, Rafael, Goya, Rembrandt, Delacroix, Picasso, Duchamp, Salvador Dali sau Andy Warhol.
Tipuri de uratenie
“Istoria Uratului” este impartita in cincisprezece capitole care se constituie intr-un demers de cercetare a manifestarii Uratului, incepand cu lumea greaca pana in prezent. Eco atrage atentia asupra semnificatiei uratului intr-o epoca sau alta, demonstrand schimbarile din pictura si literatura; vorbind despre “urati si nefericiti” (Frankenstein, Lady Macbeth), “uratenia industriala” (Turnul Eiffel, de exemplu), Dadaism si Futurism; preluand o descriere din pictura si literatura a Degetului mare de la picior (Georges Bataille); in cele din urma, prezentand kitsch-ul in forme contemporane variate (art pompier, miscarea camp a Susan-ei Sonntag, izvorata din dandysm-ul lui Oscar Wilde).
Frumosul uratului
Printre demoni, nebuni, dusmani infricosatori si prezente tulburatoare, printre abisuri ravasitoare si diformitati care ating sublimul, printre „freaks” si morti vii, descoperim o vena iconografica fascinanta. Uratul omenesc si din natura, asimetria, dizarmonia, desfigurarea sunt prezentate intr-o succesiune textuala si imagistica frenetica.
Repulsiv, oribil, neplacut, grotesc, dezgustator, indecent, murdar, obscen, ingrozitor, demn de dispret, oribil, urat, groaznic, cosmar, monstruos, imputit, teribil, neplacut, greu, deformat, desfigurat: acestea sunt doar cateva dintre adjectivele pe care oamenii le folosesc atunci cand vorbesc despre un anumit lucru si care reprezinta uratenia. Cand admiram niste tablouri pictate de Pablo Picasso sau de Van Gogh ce reprezinta fete defigurate, caricaturi neintelese, zicem ca e frumos, dar nu ne dam seama de ce.
Slutenia in lumea moderna
De la uratul din lumea clasica, de la patimile si torturile sfintilor se ajunge la apocalipsa, infern si la metamorfozele complexe ale diavolului. Uratul, comicul, obscenul sunt evidentiate pornind de la Priap pana la satirizarea necioplitilor, eliberarea renascentista si caricatura. Eco nu iarta nici uratenia femeii, care „s-a vazut” din operele din Antichitate pana in „epoca” barocului, prin traditia antifeminina si manierism.
Marlyn Manson
Diavolul este ipostaziat de la rebelul Satan la sarmanul Mefistofel si pana la cel din lumea moderna. De la vrajitorie, satanism, obscenitate si placerea data de cruzime, Eco arata ca filosofiile „uratului”, cu urati si damnati, nefericiti si diformi bolnavi, au fost recuperate in perioada romantica.
"Intrebati o broasca raioasa ce e frumusetea! Va va raspunde ca o veti gasi in femela lui, cu ochii ei uriasi si rotunzi ce se bulbuca din capusoru’- i mititel, cu gusa-i larga si turtita, cu burta galbuie si spinarea bruna." Voltaire (Dictionnaire philosophique, 1764).
Postat de: Teodora-Ieseanu Miercuri, 05 Ianuarie 2011
capodopere, pictura, arhitectura, filosofie, literatura
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
