„Decameronul”, un „ars vivendi” cu moderatie
Izolarea la conacul de la tara
Cum ar fi sa lasi dintr-o data grijile deoparte, sa uiti cu desavarsire de tot raul din jur si sa te retragi linistit intr-un colt de lume, stiut numai de tine si de prietenii tai cei mai buni? Cam asa au procedat un grup de tinere domnite si cavaleri din evul mediu, de pe vremea ingrozitoarei molime din Florenta secolului xiv. Cele 7 doamne, insotite de un convoi de slujitoare si de 3 chipesi cavaleri, tot chinuindu-se in lupta cu necrutatoarea ciuma, au decis de comun acord, sa plece intr-un loc ferit, la tara. Aceasta izolare s-a produs timp de 10 zile, cel putin, asa se destainuieste cititorilor, Giovanni Boccaccio in opera literara ”Decameronul”.
Ajunsi in conacul linistit de la tara, petrecaretii au dansat, cantat si mancat cu moderatie, au ras in voie si au depanat intr-o livada, la firul ierbii, o sumedenie de istorioare. Boccaccio surprinde cu eleganta in „Decameronul”, atat statutul revoltator al omului pacatos, supus in permamenta greselii, cat si autoritatea revelatoare a omului curat sufleteste, atras de virtuti ce-l determina sa convietuiasca in armonie cu sinele proriu si cu Dumnezeu.
„Casuta cu povesti”
Acest scriitor italian cu o inestimabila capodopera literara, plamadeste un titlu de carte de provenienta elenistica (in limba greaca,”deca” inseamna zece si „imena” este zi) astfel ca traducerea cartii este aceea de „10 zile”. In cele 10 zile calendaristice, grupul de prieteni, proaspat-reunit din pricina urgiei molimei, incepe sa istoriseasca in aer liber, o suita de povesti cu talc. De altfel, cele 7 doamne, sunt de vita nobila si mai inainte de a se refugia la”causta cu povesti” din sanul naturii, s-au intalnit cu totul intamplator la o biserica din Florenta, de unde au pus la cale plecarea la conacul uneia dintre femei. Noul joc social in care au intrat de bunavoie toti membrii grupului, presupunea si reguli precise. Slujnicele stiau foarte bine care sunt responasbilitatile din casa de la tara, in timp ce doamnele si cavalerii, petreceau sau pur si simplu spuneau istorioare lasandu-se imbatati de-a dreptul de multitudinea de flori si copacii ce-i inconjura la tot pasul.
In fiecare zi, se alegea cate un rege si o regina ce propuneau o prima tema de discutie. De asemenea, aveau dreptul sa faca fiecare din ei, o scurta cuvantare (alocutiune), dezvaluind cateva amanunte din povestea ce statea pe cale sa inceapa. La sfarsitul povestii regelui si a reginei, li se oferea si celorlati dreptul de a depana cate un fir narativ. In cele 10 zile, de stat la taifas, s-au povestit 100 de pilde, cele mai multe dintre ele, au circulat ca asa-zise barfe la vremea respectiva. Totusi, nu se poate sti cu exactitate cat erau de precise in evaluarea si confirmarea datelor istorisite de povestitorii de ocazie, asezati in cerc pe iarba deasa a livezii.
Zvonuri din evul mediu. Pilde cu un sambure de adevar
Ceea ce conteaza mai mult in toata acesta chestiune este faptul ca povestitorii isi asuma rolul de a evidentia din plin trairile, calitatile si defectele firii umane. Multele pilde spuse in livada fermecata fac referiri explicite la clerul bisericesc deparavat ce se desfata pe ascuns, cu placeri trupesti,aluzie, cel mai probabil la zvonurile defaimatoare ce-i aratau cu degetul pe calugarii si calugaritele din acele timpuri.
Din informatiile culese de Giovanni Boccaccio, aflam ca individul nu era catalogat nici pe atunci, usa de biserica, asa cum am fi tentati sa credem, oamenii pacatuiau des si foarte des, fiind de tot mai multe ori implicati in relatii adulterine.De buna seama, povestile enuntate in „Decameron” au un sambure de adevar si nu este cazul sa ne convinga in vreun fel de maretia sau nimicmicia fiintelor umane. Tabloul zugravit in interminabile pilde de scriitorul renascentist este asezat intr-o simbolistica a culorilor tari, dovada ca din prisma persoanjelor sale, exemplele abunda in frenezie, iubire si decadenta morala. De remarcat ar mai fi faptul ca acest grup numeros de prieteni, nu-si ia lumea in cap pentru a petrece la conac zile si nopti intregi,fara oprire.Mai degraba,ei se tin la adapost de vijelia ciumei si a miilor de ciumati ce si-au gasit sfarsitul, intinsi fara suflare pe strazile Florentei.
„Casuta cu povesti” exprimata neoficial in lucrarea „Decameronul” , implica inainte de toate, o incercare pasnica si moderata de a depasi, cumuland mai multe forte, o foarte grea cumpana. Pe alocuri, ”Decameronul” se aseamana ca si structura literara cu fascinanta opera „O mie si una de nopti”, nu de alta, dar glasul Seherezadei parca se face auzit si in dulcea livada de la conacul ferit de griji.
Postat de: Roxana-Vucea Joi, 10 Noiembrie 2011
carti, beletristica
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum poti alege rochia potrivita pentru un eveniment de tip cocktail?
- Strategii eficiente pentru imbunatatirea performantei masculine
- Rutina ideala de ingrijire a pielii cu produsele cosmetice Farmec
- Cum sa recunosti si sa tratezi cele mai comune probleme de piele la animalele de companie
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor