Anotimpul pumnalelor de Serban Andrei Mazilu - un dark fantasy vibrant si adictiv

“Anotimpul pumnalelor”este o imbinare originala de genuri literare cu un rezultat ce poate fi descris simplu prin … uluitor. Fantasy, distopie, clockpunk, thriller si doze de erotic sunt mixate ametitor infatisand o poveste care prinde cititorul in tornada unei actiuni adictive.

Titlu: Anotimpul pumnalelor; Autor: Serban Andrei Mazilu; Editura: Crux Publishing

Serban Andrei Mazilu este cu siguranta unul dintre autorii romani cu o cariera literara promitatoare. Dupa publicarea in SUA a seriei “The Angellove Society” , autorul decide sa impresioneze si piata literara romaneasca prin romanul “Anotimpul pumnalelor”. Inclinatia sa pentru literatura fantastica se regaseste deplin in aceasta poveste care este primita pozitiv si care, in scurt timp, aduna un numar impresionant de cititori entuziasmati.

Si … DA, este unul dintre cele mai bune dark-fantasy-uri pe care am avut ocazia sa le citesc!

Arhipeleagul Voss – un taram desprins parca din cele mai oribile cosmaruri in care faramele de umanitate disipate nu se pot uni pentru a forma un intreg, unde umbrele pandesc momentele de slabiciune si Zeul Mortii guverneaza ca un sadic cu umor negru. Fapturi grotesti iesite parca din filme horror, imagini ce duc inevitabil cu gandul la apocalipsa, personaje psihotice, sadism, asasinate, prea mult sange irosit, scene morbide si un permanent “de ce” rostit atat cu voce tare si repetat ca o mantra nevrotica in subconstient.

Pe un astfel de fundal, unde magia neagra se impleteste cu o realitate rupta din infern, puterea este dorinta suprema care scoate din fiinta umana tot ce e mai rau si totodata tot ce e mai bun. Pentru miza tentanta, personajele arunca in joc toate armele de care dispun neezitand niciun moment sa ucida cu sange rece, sa tradeze si sa-si vanda constiinta sau sufletul.

La nivel inalt, comploturile sunt bine planuite. Fiecare vrea totul si, pentru acest tot, fiecare e dispus sa riste totul.

Pe de-o parte se afla Madeline Mequette – ingerul blond cu porniri demonice si ambitii incomensurabile – alaturi de aliatul sau , Episcopul Bone – expresia perfecta a dezgustului total pe care l-ai sugruma fara nici cea mai mica parere de rau.

Madeline visa, dar nu era o visatoare...”

Planurile marsave ale celor doi ameninta echilibrul balantei invizibile, iar aici intervine chiar Zeul Mortii care- si cere drepturile punand in miscare atat forte invizibile cat si muritori cu abilitati speciale.

Legendarii Corbi “nu exista, sunt doar un mit”. Si totusi, acesti asasini din umbra, crutati de Thanos pentru a-i folosi in planurile sale, depun eforturi pentru a opri haosul ce e pe cale sa se instaleze. Aendo Assermore, un asasin obisnuit sa ucida fara regrete sau intrebari, se trezeste prins in iuresul intamplarilor tumultoase, iar scopurile personale ajung sa fie mixate cu obiectivele Zeului Mortii.

Thanos nu era tocmai genul de zeu rational, ale carui pretentii sa fie usor satisfacute si ale carui soapte sa fie intelese de oricine, dar pana si un muritor ignorant precum Aendo isi dadu seama ca, odata intors de dincolo, viata lui nu-i mai apartinea.”

Nimeni si nimic nu garanteaza victoria. Nimeni nu stie care e jocul unui zeu dement si nici care va fi deznodamantul. Cartea invita la o lectura in care imprevizibilul este intalnit la tot pasul, iar necunoscutul, desi periculos, tenteaza cititorul sa se afunde tot mai mult in tenebrele intunecate ale raului.

Nu era doar absenta luminii, ci o serpuire a unui Rau primordial strecurandu-se prin textura dintre dimensiuni, ca si cum, cu generatii inainte, omul sapase prea adanc si il eliberase fara sa vrea din temnita lui ascunsa.”

Serban Andrei Mazilu are un stil descriptiv, axat pe oferirea de detalii si folosirea figurilor de stil care dau textului note aparte si accentueaza totul in tonuri negre si cenusii. Totul e dark, nicio lumina la capatul tunelului care sa intretina speranta, nimic imaculat. Pe un taram al lui Thanos, singurul atu considerabil este curajul de a privi inevitabilul in ochi si de a infrunta implacabilul cu un zambet rece pe buze.

Hazul de necaz si replicile sarcastice folosite adesea de personaje par sa fie un fel de sfidare fatisa a vietii grotesti de pe Arhipeleagul Voss care afecteaza intr-un mod odios si iremediabil fondul sufletesc uman. Fiecare are propria latura intunecata, proprii demoni care sunt lasati sa se bucure de libertate indiferent de consecinte.

“… asta nu e un meci, nu e un duel, ci un macel din care numai reflexele si instinctele te pot salva.”

Personajele construite cu minutiozitate releva parca toate trasaturile profane ale fiintei umane. Nimic sacru, nimic pur. Doar caracteristici toxice si intunecate de parca pe Arhipeleagul Voss, omul ar avea un demon inauntrul lui.

Si in final cui ii pasa? Suntem doar fum intr-un imperiu al umbrelor. Totul e irelevant. Totul e haos.”

Scene de-a dreptul morbide, torturi inimaginabile, un sadism care trece rapid in nebunie, supranatural inserat cu maiestrie intr-o realitate distopica si personaje ce-si elibereaza demonii cu fiecare strop de sange varsat. “Anotimpul pumnalelor” devine fulgerator o lectura care creeaza dependenta si Arhipeleagul Voss nu poate fi parasit in ciuda faptului ca provoaca fiori reci.

Niciunul dintre personaje nu poate fi caracterizat drept pozitiv datorita laturii intunecate pe care fiecare protagonist o lasa sa domine. Se creeaza insa o oarecare empatie cu cei care incearca sa opreasca haosul, iar ca cititor, ajungi sa tii partea raului mai mic.

Personal, am admirat-o pe Madeline si inteligenta ei de a tese un plan complex (chiar daca malefic). Mi-a provocat o greata incredibila Episcopul Bone si mi-as fi dorit o tortura lenta si dureroasa pentru el . ( Se pare ca sadismul e contagios!) M-a fascinat Assermore si felul in care a fost construit din contraste puternice.

Am apreciat faptul ca povestea nu e dark fantasy doar cu numele, iar aspectul “dark” e prezent de la inceput si mentinut pana la final, cand avem parte si de un element- surpriza ce permite o continuare a povestii.

Anotimpul pumnalelor” este genul de lectura care iti acapareaza realitatea si persista in subconstient si dupa ce cartea a fost inchisa. Un roman care merita multe stelute si care cu siguranta captiveaza pana la ultimul cuvant. 

Nota obtinuta:
10 (6 voturi)
1435 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Mara-Caloian-Maryliyn Miercuri, 20 Iulie 2016

Etichete pentru acest articol:

anotimpul pumnalelor, Crux Publishing, recenzii carti, carti fantasy, dark fantasy, autori romani, clockpunk



S-ar putea sa va intereseze si:

Nopti in Rodanthe este una dintre cartile mele preferate si unul dintre cele mai [..]
citeste si comenteaza
Nu-mi amintesc noaptea in care s-a schimbat viata mea. Noaptea in care am trecut de la [..]
citeste si comenteaza
Indiferent ca esti pasionata de filosofie, de literatura sau pur si simplu de vorbele [..]
citeste si comenteaza
Frecventand anticariatele, am descoprit o seria de carti de psihologie, foarte usor de [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

“Anotimpul pumnalelor”este o imbinare originala de genuri literare cu un rezultat ce poate fi [..]
citeste si comenteaza
De vorba cu Roberto Kuzmanovic – autorul volumului „Cu tine capăt glas”, fondatorul [..]
citeste si comenteaza
O lectura spumoasa, fierbinte si dulce, cu personaje remarcabile ce impresioneaza prin fiecare [..]
citeste si comenteaza
Sfarsitul lui ianuarie ne-a adus un nou numar al revistei cultural-artistice Vox Authors. [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate