Herghelie in Bucovina, coltul de rai de peste dealuri
Ma indoiesc ca exista vreun sucevean care sa nu fi auzit macar in treacat de Herghelia Lucina, la fel cum ma indoiesc ca toti cei ce-au vizitat-o au plecat fara regret ca nu au stat mai mult.
Situata in Obcinile Bucovinei, la intalnirea Bucovinei cu Maramuresul trebuie sa o vizitati pentru a-i observa maretia. Vizitand-o si iarna si vara, asa cum am facut-o eu, va veti convinge ca, indiferent de anotimp, Herghelia Lucina este o alegere buna pentru un weekend la munte. Este un loc incarcat cu istorie, iar aceasta pare ca s-a combinat atat de bine cu mediul natural, incat despartite nu ar mai putea exista. Pe vremuri, inainte de 1989, aici locuiau aproape 2000 de persoane, mutate cu copil, catel si purcel aici de catre tovarasul Ceausescu, pentru ca barbatii care ingrijeau cei peste 1000 de cai sa nu fie nevoiti sa faca naveta intre Lucina si Moldova-Sulita. Bineinteles, dupa anii 90 patrimoniul satului-herghelie s-a diminuat, iar treptat, oamenii au plecat inapoi in sat in cautarea unui alt loc de munca. Asa ca au ramas putin peste 30 de oameni care se ocupa de ingrijirea cailor. Cu toate acestea, cei care au ramas sunt bucurosi de decizia lor. Am cunoscut cativa dintre ei si nu am auzit vreunul spunand ca ar vrea sa plece, ci mai degraba ar vrea sa vada herghelia inflorind din nou. ”E adevarat, de cativa ani incoace, de cand s-a schimbat conducerea, situatia s-a imbunatatit vizibil, iar turistii vin parca cu mai mare interes”, mi-a spus unul dintre ingrijitori, asa, ”mai pe aia dreapta”, astfel incat nu pot decat sa-l cred. Drumul pana la herghelie este intortocheat, pe drumuri de munte si cu atat mai frumos. Ramurile brazilor ating pamantul, iar daca ninge parca esti intr-un glob de cristal. Vara aerul rece si proaspat de munte te trezeste la viata si nu te lasa sa dormi linistit pana nu esti obosit de-a dreptul de la prea mult colindat pe muntii molcomi ai Bucovinei.
Peisajul inedit nu este singura atractie de pe acest meleag, vedetele fiind, bineinteles, caii. Cai neobisnuiti, mai scunzi decat cei pe care-i tot vedem prin concursurile hipice, cu blana deasa, ca doar trebuie sa reziste si la temperaturi de minus 25-30 de grade pe timpul iernii, si cu o culoare la fel de speciala ca si ei. In manual se numeste soriciu, si sa nu va fie mare uimirea cand ii veti vedea, pentru ca chiar aceasta este culoarea - griul soriceilor - nuanta care nu mai exista la vreo alta rasa de cai. Nu ating 1 metru jumatate inaltime, dar tocmai aceasta ii ajuta la altitudinea de peste 1000 de metri. Cei mai multi dintre cai stau in aer liber, fie ca este iarna, vara, noapte sau zi. Nu va ganditi ca sunt neglijati, sunt chiar foarte bine ingrijiti, doar ca acestea sunt conditiile de viata, propice pentru ei. Caii hutuli, caci acesta este numele rasei lor, sunt cai de munte, rezistenti si nepretentiosi, si care, daca ar fi pusi la munca, nu ar ezita nicio clipa.
Daca ar trebui sa fac un top al destinatiilor turistice din Bucovina, pentru mine Lucina ar fi printre primele locuri. Un loc ca niciun altul in Romania, cu oameni primitori care va vor arata tot felul de lucruri interesante si va vor tine in suspans cu povestile pe care le impartasesc cu drag oricui.
Un articol de: Catalina C.P.
Postat de: A-Editor Sâmbătă, 20 Septembrie 2014
despre caii hutului, caii bucovinei
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
