Normalitate. Pana la un punct

Am asistat in aceasta dupa amiaza la sindrofia data de niste prieteni de familie pentru fiica lor, care tocmai a avut festivitatea de absolvire. Cealalta fiica a lor, este bolnava; teoretic nu se stie ce are, practica ar fi o forma de retard/ autism.

Au decis sa ramana la Cluj, sa nu se mai intoarca in aceasta seara acasa si, Diana, nu stia cum va face daca nu-si va lua medicamentele si ii era frica sa nu o apuce o criza! “Daca nu gasim la farmacie medicamentul pe care trebuie sa-l iau seara? Sa nu ma apuce vreo criza pe aici!”

Fara sa vreau, in acel moment am realizat mai mult decat in alte dati ce inseamna sa ai o responsabilitate fata de tine, dar mai ales fata de viata ta in fiecare zi si sa nu-ti permiti sa nu faci acel lucru…pentru ca el te tine in viata si cu ajutorul lui reusesti sa mergi mai departe! Sau sa pari normal/ sa  fii normal,  fara ca altii sa-si dea seama ca de fapt nu esti asa, fiind prea ocupati si nefiind atenti la ceea ce se intampla in jurul lor, majoritatii lipsindu-i simtul detaliului si ca de fapt ai nevoie de “ajutoare” pentru a te putea incadra in decorul societatii.

Dupa ce am parasit locul respectiv, am vazut un baiat orb. Daca nu as fi vazut bastonul, probabil ca nu as fi observat daca nu ma uitam foarte atent. Mai mult decat parea, era la fel ca oricare dintre noi, ba chiar se putea citi linistea pe chipul lui -  foarte senin, de altfel.

Sunt convinsa ca de la astfel de oameni am invata foarte multe sau cel putin ne-am schimba pespectiva, unghiul din care am privi catre oameni si catre viata. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vad asemenea cazuri, mi se face frica instant pentru ca ma gandesc ca oricand se poate intampla ceva, si nu pot decat sa-I mutumesc lui Dumnezeu pentru ca sunt sanatoasa.

Pana la urma, noi alegem normalul in care vrem sa ne incadram si la ceea ce ne raportam. Acelasi lucru, privit de doua persoane sa insemne pentru unul cel mai minunat lucru vazut, iar pentru celalalt, cel mai oribil, pentru unul normal pentru celalalt opusul.

Charles Adams spunea ca “Normal is an illusion. What is normal for the spider is chaos for the fly.” Stagnarea unuia reprezinta progresul celuilalt.

Un articol de: Cristina Chende

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
2646 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Marţi, 18 Iunie 2013

Etichete pentru acest articol:

despre normalitate, ce este normalitatea



S-ar putea sa va intereseze si:

Doar noi alegem cat timp purtam povara vinovatiei, povara apasatoare, goala ca o pagina [..]
citeste si comenteaza
Fenomenul tacerii, ca sa zic asa, este unul dintre cele mai interesante fenomene care [..]
citeste si comenteaza
Uneori avem senzatia unui "deja-vu" sau suntem siguri ca ne-am mai aflat candva [..]
citeste si comenteaza
Visam. Cu totii visam. Multi dintre noi ignoram acest fapt insa si mai multi suntem [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Nu, nu este vorba despre nefericirea provocata de pierderea cuiva drag si nici despre deznadejdea [..]
citeste si comenteaza
Publicat in 1774 de J.W. Goethe romanul “Suferintele tanarului Werther” a starnit multe [..]
citeste si comenteaza
Ce flori de apartament sau de birou va pot infrumuseta viata? Ce spuneti de Aechmea Primera, floare [..]
citeste si comenteaza
In ultimii ani, odata cu aparitia conceptului de eco, s-a impamantenit ideea ca mancarea sanatoasa [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate