Despre pace (IV)
Vasul ce strabate mari si oceane, chiar daca se mai inclina dintr-o parte in alta, uneori poate cam mult in busole innebunite, vasul acela poate n-ar fi ajuns niciodata la destinatie daca n-ar fi avut impacarea sa (adica a comandantului sau), precum ca orice marinar (indiferent de natie, cultura, morala, etc.) isi face treaba la postul sau.
Singura etica la bord (pe langa decalog, desigur) fiind responsabilitatea. "Libertatea este o necesitate indeplinita" spunea o maxima.
O treaba pe jumatate facuta mereu ar incurca o alta, oricat de neinsemnata ar parea la prima vedere o anumita responsabilitate la bord. Poate ca exista si acea frica pentru viata ce-l paste pe marinar mai mult decat pe un om normal, adaugand un plus de capacitate a raspunderii fata de atributiile pe care le are, iar mult mai face si oranduirea ierarhica, adica acela cu mai multa experienta si pregatire trebuie ascultat si respectat automat mai mult fata de altul. Cu toate ca, oranduirea marinareasca de tip militar nu ar fi nimic fara de responsabilitatea aceea incorsetata...Toate indatoririle sunt importante, astfel doream mai mult sa ating faptul ca fara de responsabilitate nu poti avea pace, ci ai fi ca un vas naufragiat ce n-a avut destinatie...Ceea ce este mai important pentru a avea pace - impacarea de sine!
Impacarea...
Impacarea in primul rand nu poate fi decat cu sine, iar apoi ce are omul in suflet exteriorizeaza, aceasta daca ar fi s-o spunem mai concis ar fi pe langa responsabilitate, insotind-o, urmatoarele:
1 - cunoasterea! Faptul de ai fi raspuns de-a lungul istoriei tale personale la intrebarile esentiale legate de existenta ta, despre cea a altora din jur, despre dragoste cu tot ce presupune, despre responsabilitatea pe care o ai pe pamant, in concret despre - menirea ta. Menirea ta, sau predestinarea, daca o cunosti esti un fericit, pentru ca acest lucru este cel mai datator de pace, dar, atentie, trebuie mentinut cu efort!;
2 - cumpatarea duce la impacare! Dupa ce ti-ai raspuns intrebarilor esentiale ajungi la impacarea precum ca nu esti "buricul pamantului", si ca foarte multe lucruri se intampla fara implicarea ta, dar iar atentie: nu in detrimentrul tau, ci chiar in sprijinul tau! Daca ti-ai spune precum ca "totul se intampla cu un folos", "nimic nu este intamplator, iar unele se intampla si pentru mine!", "pamantul se invarte si daca eforturile mele vor fi pe masura, imi va aduce si mie ceea ce imi doresc!". Deci, cumpatarea in a nu-ti dori prea mult, ci doar ceea ce tine de efortul tau iti poate aduce tot, caci, ceea ce obtii usor, chiar tu arunci la gunoi ca fiind fara valoare! Aceasta din cauza ca exista un mecanism inconstient (este o observatie personala faptul ca banii furati sau obtinuti prin inselaciuni sunt cheltuiti cel mai usor, aruncati in vant chiar, poate ca si din cauza ca omul nu vrea sa mai stie de ei) dar, cu siguranta nu facilul iti doresti in ale tale profunzimi! Ori superioritatea ca tindere subconstienta de o ai, la un moment dat te poate rasturna cu totul cu o mare gravitatie de n-ai sa te mai poti ridica vreodata...Numai omul umil si cel pregatit poate face fata cu brio oricaror situatii si reuseste impacarea cu sine!
3 - sustenabilitate si armonie! Faptul ca totul este ciclic in univers determina o armonie! Ceva sustenabil, ceva rezistent indiferent de orice - exista! Nici un rau nu poate fi asa de mare incat sa poata darama totul, caci asa a facut Dumnezeu Creatia Sa - rezistenta si durabila! Dupa un lucru rau (mic) sa mai stii ca vine altul ce poate fi bun, este o lege universala! Aceasta dupa cum si meriti, revenind iar la efort... Faptul ca nu suntem atat de importanti pentru univers decat prin prisma eforturilor noastre, asa dupa cum am si inceput, avand convingerea ca efortul chiar de nu se vede in imensitatea universului, el fiind bine facut isi are importanta sa la miscarea ciclica ce are nevoie numai de bine. Pana si ziua ca sa apara are nevoie de convingerea sa ca exista bine in lume, asa cred! Credinta ca exista bine in lume ne face sa fim senini si sa ne mentinem speranta in mai bine, chiar daca pe moment nu pare asa. Credinta aceasta presupune faptul acela asemanator cu vasul/ comandantul ei ce are convingerea ca orice marinar isi face treaba sa cum trebuie. Impacarea aceasta presupune si stiinta, cumva verificarea ca intr-adevar si face intocmai fiecare bine. Ori acest bine facut in general asa se adauga aceluia al tau si sporeste beneficiul tau personal. Cu toate ca linia de demarcatie aici poate fi foarte fina, deoarece atunci cand cel de langa tine isi face treaba acest bine ti se adauga, iar cand nu...atunci poate fi fatal, uneori trebuie sa cunosti si riscurile increderii. Numai ca, in viata cotidiana omul cu adevarat impacat acorda credit din start necunoscutului, de aceea nici nu se sperie de el, chit ca ar fi om sau materie. Deci, cu atat mai putin nu critica, chiar daca ar fi si treaba lui s-o faca (este un criteriu de recunoastere pe acest pamant!)
4 - dorinta de pace si de impacare determina automat o anumita pace, indiferent de faptul ca te pui intr-o anumita pozitie ca sa meditezi ori ca faci ceva in continuare, aspiratia de pace este ea singura raspunzatoare de impacarea noastra interioara. Numai o singura mica intentie determina in organismul nostru emanarea substantelor ce o sustin, poate o gura de aer in plus, o eliberare... Aceasta pentru simplul fapt ca natura umana este din start creata pentru pace, libertate dreptate si adevar. Neadevarul si privarea de libertate pot incatusa spiritul si-l poate face sa fie 'incruntat', insa exista oameni impacati si in puscarie...oameni cu tone de lanturi puse pe umerii lui de altii, insa ei datorita spiritului lor impacat pot zbura spre inalt si cu mii de tone feroase... Importanta este intentia, revin.
5 - orice fapta are o repercursiune ori impacarea cere rascumparare! Faptul ca totul este ciclic nu presupune de la sine ca iti va reveni un bine de la sine, desi se poate intampla si aceasta nimeni nu merita un bine fara sa nu faca nimic in schimb! Mai amintesc si de gustul general pentru ceea ce-i facil. Deci, se lipeste de tine numai acel lucru pentru care ai depus efort, ceea ce presupune responsabilitate. Lipsa eticii face sa ti se intoarca tie acel gest/ comportament rau ce priveaza pe un altul, pentru a invata responsabilitatea. Este gresita parerea ca daca te schimbi la un moment dat nu trebuie sa rascumperi raul facut; aceasta iti foloseste numai tie insuti, dar pe cine ai privat cumva... aceeaa ti se intoarce de mai multe ori de nu ii dai atentie de prima data. Spunea cineva ca dupa ce a barfit pe altcineva, ori dupa ce acel om a ripostat nemultumit, cumva taios a ripostat, acest cineva a "inchis" relatia cu acela pentru totdeauna pentru ca situatia ii devenise stresanta tot mustrand-o constiinta...Spunea precum ca "ingroapa tot" intr-o astfel de situatie, insa a ignorat strigoiul vinei care-i iese din sufletul personal, ori din groapa unde l-a pus...ca nu conteaza unde il ingropi, el iese de oriunde si te urmareste peste tot unde mergi.
6 - daca o simpla intentie de pace te-a impacat pe tine insuti, pacea pe care i-o conferi si mai ales i-o doresti aceluia de langa tine, aceea ti se intoarce ca un bonus! Aceasta-i pacea bumerang si/ sau iubirea care mereu este un bumerang! Ea exista datorita acelei legi universale pe care am mai amintit-o, faptul ca orice gest si chiar orice dorinta ti se intoarce, motiv pentru care ar fi trebuit s-o emit ca fiind cea mai importanta, asa cum si este. Deci, ai grija ceea ce-i doresti altuia, caci se poate prinde si automat poti fi chiar tu insuti beneficiarul intentiei tale. Suntem beneficiarii vorbelor ce le-am emis in cosmos, a gesturilor pe care le-am facut in lume si a intentiilor... totul are o consecinta! Iubirea este cea mai mare consecinta!
7- ceea ce am amintit deseori a fost efortul, nu? Pentru ca, fiinta umana de cand a fost alungata din paradis a trebuit sa munceasca, iar actiunea si ratiunea reprezinta tot ceea ce aduce mai bun: iubirea, binele psihologic, pacea, oare de aceea popoarele puternice s-au inarmat ca sa mentina aceasta pace? Paradoxal da, exista si din cauza resimtirii acestui silogism o rezultanta, dar absurda, categoric. Ratiunea de a fi a omului in general este de a actiona, de a se misca, de aceea si cel mai bun randament este in aceasta stare! A actiona chiar si in vis, in meditatie, ori in somn, aceasta-i menirea primordiala a omului, lucrul cel mai datator de impacare interioara! Un suflet care tot trebuie sa faca si nu face nimic...cata neimpacare! Nu am inteles niciodata dorinta exagerata la unii de a tot sta, de a petrece vremea fara a face nimic si cu a devarat o petrece in detrimentul persoanei proprii. Timpul exista pentru a-i da sens si nu pentru a-l petrece si a 'indeplini' mereu aceleasi obligatii, treburi, actiuni, chit ca si iti plac, insa obisnuinta omoara fiinta noastra insesizabil. Mereu exista o necesitate ascunsa in sufletul uman de diversitate si de originalitate, chiar a activitatilor si obligatiilor cotidiene. Daca incerci si altfel sa faci ceva ce tot faci, atunci altfel si cu un anumit drag te reapuci de 'repetitie'.
Pacea absoluta!
Aceasta pot sa va doresc, insa din pacate ramane un deziderat cam greu de indeplinit pentru om, deoarece mereu au fost conflicte sau razboaie in lume, iar pace nu a fost sa fie pentru mult timp, ci doar vreo 300 de ani, comparativ cu toata istoria lumii de vreo 10000 de ani si mai bine. Ramane un deziderat greu chiar si pentru noi insine, pe cand avem de luptat zilnic cu dorinte proprii nemasurate, cu ispite de tot felul, cu pulsiuni ... si, chiar cu deziluziile personale. Pacea absoluta coboara si salasluieste intr-un suflet plin de iubire!
Pacea absoluta, un paradox pentru om, n-a fost inaccesibila Domnului Isus, fiind si Dumnezeu si om ne-a infatisat cum trebuie sa ne mentinem macar pacea noastra interioara prin: blandete, bunatate, cumpatare, umilinta, milostenie, compasiune, iubire nu in ultimul rand. Dumnezeu intocmai ca pe timpul existentei Sale inca de la nastere, a facut in asa fel incat sa domneasca pacea. Mai multe dovezi istorice confirma faptul ca pe timpul Nasterii Mantuitorului lumea sa fie cuprinsa de o pace absoluta, pentru ca invatatii vremii care nu cunosteau evenimentul omenirii sa fie determinati spre cunoastere. Apoi, la scurt timp ce a urmat prin faptul ca Irod datorita invidiei sale...Ura, invidia si lipsa pacii interioare au adus cele mai mari rele in lume, au adus cel mai malefic lucru in omenire - razboiul, intocmai pentru ca a lipsit in interior, avand acea menire nobila de impacare.
Paradoxal, atunci cand ne-am saturat de o viata prea aiurea si ne dorim pacea pentru beneficiile ei, pentru impacarea cu noi insine, atunci trebuie sa ne declaram razboi noua insine...Pentru pace declaram razboi dorintelor rele din noi care ne-au infectat poate pe nesimtire cu obisnuite murdare care de fapt ne-au facut un mic bine doar pe moment, caci in rest ne-au afectat. Ne mai declaram razboi comoditatiilor de tot felul, caci parca ne molipsim foarte usor cu acele preconcepte generale ce zic: nu acum, maine, caci mai este timp. Daca ne-am invata sa facem azi cele mai importante lucruri ori pe loc, cum ar veni. Spre exemplu de a scrie o idee atunci cand iti vine.
De aceea, tot paradoxal este ca intocmai pentru pace trebuie sa actionam! Actiunea este ratiunea de a fi! Un suflet lenes este invadat de toate relele, de altii, de spirite malefice si nicidecum nu are o pace minima, cu atat mai putin nu este impacat cu sine! Dar, trist este ca acest element important al vietii de zi cu zi este uitat, cu atat mai mult nu este aplicat in cea mai profunda dorinta a omului. El traieste pentru iubire si pace, pentru ca simte ca le are incorsetate in suflet, doreste sa le aibe pentru mai mult timp, dar din pacate se blocheaza singur crezand ca depinde totul de un sentiment - care, din pacate, se poate volatiliza la un moment dat. Cel mai grav este sa creada ca nu merita sa simta iubirea si pacea 'pentru ca asa i-a fost scris', sau 'pentru ca doar unii ce sunt alesi sunt binecuvantati sa simta acestea', nevazand rolul propriu pentru pacea interioara, un rol activ si nu pasiv. Iubirea este un vector de actiune ce strabate alte spatii (mai ales umane) si le invadeaza cu pace. Dupa cum a zis si Isus: "eu sunt Calea, Iubirea si Pacea!" in sens de a-l urma si copia.
Pacea, impreuna cu iubirea, se aduna mereu si aduc beneficii omului ce a inteles ca trebuie sa fie activ chiar si pentru un minim de liniste.
De Ziua Internationala a Pacii (n.r.: 1 ianuarie), ce se celebreaza de fiecare data cu importanta sa in fiecare an, recomand cel putin un gand de pace inaltat cerului cu iubire, deoarece conteaza sa fie chiar de se poate in fiecare zi!
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Valerian-Mihoc Sâmbătă, 01 Martie 2014
despre pace, pentru pace, razboi si pace, pace si iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
