Povesti cu si despre Paste (II)
In paradisul memoriabil, dupa primul pacat al primilor oameni (ce poate c-ar fi fost prevazut de catre Dumnezeu, nu si dorit insa) si dupa izgonirea acestora din raiul cel mai frumos existent vreodata pe fata pamantului, Dumnezeu a promis primei femei ca prin ea va aparea un Mantuitor, care sa-l salveze pe sarmanul om rapus de pacat!
Dintre cele mai coplesitoare povesti ce-l privesc pe om direct, prin prisma invatamintelor pe care ar trebui sa le retina, se gasesc in Cartea Cartilor a tuturor timpurilor scrisa direct sub influenta Lui Dumnezeu, fara a putea spune ca a fost o simpla inspiratie. Totusi, incep azi acesta povestire printr-o intamplare (se spune ca a fost reala) din mijlocul mileniului trecut, prin care s-ar zice ca se ‘prelucra’ si apoi invata nu numai istoria, ci chiar civilizatia, dar prin infruntarile crunte ale razboielor!
Un general,
... ce traia odata, in timpuri stravechi, dintr-o data a dorit el sa-si puna bazele unei religii proprii. Incepu prin a-si intemeia niste principii de viata si niste dogme religioase pe care in primul rand le transmitea soldatilor subordonati si oamenilor obisnuiti cu gandul ca acestia vor deveni usor adeptii religiei lui. Posibil ca si gandea astfel: acaparandu-i pe aceia obedienti (dupa cum vedea ca il urmeaza pe imparat) si in consecinta mai usor influntabili in adoptarea noilor principii intocmite de dansul sub forma de evanghelii, va reusi dupa ce va avea un numar mare de adepti sa acapareze si pe altii. Visa cumva la religia armatei in primul rand... Unii dintre acestia erau intimidati de rangul si statutul sau in acel moment de predicarea evangheliilor proprii, pe fata apreciau ca fiind frumoase si corecte acestea, dar odata ce el se indeparta nimeni nu se mai arata interesat de aceasta 'noua religie'. Nimeni in genere nu-si batea capul cu religia acestuia. Vazand acesta asa, intr-un moment de sinceritate isi dezvaluie superiorului planul sau, plangandu-se la un moment dat imparatului; mai si intreba cum de este posibil asa ceva de la niste amarati de soldati?! Ii cere astfel si opinia majestatii sale in a-l sfatui ce-ar mai fi facut. Marele imparat, Napoleon se uita la el cu mila si ii raspunde pur si simplu: "-Fa asa dupa cum Isus a facut!”. Generalul imparatului se uita foarte nedumerit la Napoleon si-l intreaba iar daca doreste sa fie mai explicit. Imparatul, fara ocolisuri, ii raspunde iar : „Fa ca Isus, adica sa te nasti dintr-o fecioara, sa alegi sa ai o viata modesta ca si El, sa postesti 40 de zile si 40 de nopti, sa fii schingiuit si batjocorit ca El, sa mori iar dupa 3 zile sa invii precum El a Inviat, atunci cu siguranta succesul tau va fi cel scontat!”
continuare:
Moise
Aflasem anterior cum copilul dintre tresti, gasit de fiica faraonului pe Nil a fost astfel salvat printr-o intamplare planuita inspirant de mama sa, care a si ajuns la curtea lui faraon pentru a avea grija de insasi fiul sau, considerat acum fiul fiicei faraonului, deoarece aceasta a spus femeii evreilor prezentata in fata ei - mama baiatultui gasit - astfel : „Ia copilul acesta si alapteaza-mi-l si iti voi plati!”(Iesirea cap2, vers9). Dumnezeu isi avea planul sau, prin care a facut ca fiicei faraonului sa i se faca mila de copilul gasit la fluviu si pe loc sa-l adopte, gasindu-i totodata si doica. Astfel, Moise, nume dat copilului de catre fiica faraonului, pentru ca si a spus „Moise se va numi, pentru ca din apa l-am scos”, crestea mare si destoinic, ingrijit foarte bine atat de mama sa naturala, cat si de toate rudele faraonului. Era acum copilul membru al familiei sale regale, intr-un castel ostil neamului sau totusi, castel unde de altfel era iubit si a trait in el pana la maturitate, fiind instruit si antrenat precum un nepot de faraon.
Crescand mare, Moise a aflat ca se trage din neamul evreilor, iar la moment dat a dorit sa-si viziteze rudele sale de sange pentru a le cunoaste, dar a ramas mahnit de soarta pe care o duceau acestea si, vazand cum un egiptean snopea cu bataia pe un evreu, nu a putut sta locului, intervenind rapid in apararea celui batut; apoi l-a ucis pe egiptean si l-a ingropat in nisip. Faraonul a aflat incidentul si probabil ca iscoade i-au descoperit cu aceasta ocazie si originea lui, motiv pentru care faraon a pus sa fie urmarit. Moise vazand ca nu mai este de stat in tara Egiptului, a fugit in tara Medianului, stabilindu-se la parintele Ietro, care ii ofera de sotie pe fiica sa - Sefora.
Dupa 40 de ani, ocupandu-se intre timp cu pastoritul, ii atrage atentia in munti o flacara de foc care nu se mistuia deloc si, apropiindu-se de flacara puternica, Dumnezeu incepe sa-i vorbesca. Moise, surprins la maximum, initial se opune Planului, zacand ca: „limba mea e greoaie. Nu pot vorbi in fata poporului islaelit”. Atunci Dumnezeu I-a zis: ”Cine a facut gura omului? Sau cine face pe cineva mut si surd, vazator sau orb? Oare nu eu?” Moise iar refuza. Dumnezeu s-a maniat atunci si mai mult: „fratele tau Aron poate vorbi foarte bine, pune cuvintele mele in gura lui!”.
Inceputurile Exodului sau Iesirea (din Egipt)
Astfel, amandoi fratii merg la poporul lui Israel. Aron a povestit toate cate I le spusese Domnul lui Moise si, facand minunea cu toiagul, poporul a crezut - toti s-au aruncat la pamant impresionati - crezand in Domnul Dumnezeu Unic! Dupa aceasta merg la faraon si au zis ei acestuia: „Asa zice Domnul Dumnezeu lui Israel: lasa aceasta tara ca sa-mi aduca jertfa in pustie!”. Faraonul a raspuns: „Cine este Domnul ca sa ascult de vocea lui. Nu las poporul acesta sa plece!”, dupa care porunceste supraveghetorilor sa puna pe evrei la munci si mai grele. Atunci Aron dupa cum i-a poruncit Dumnezeu arunca toiagul in fata faraonului, acesta preschimbandu-se in sarpe. Faraon a chemat vrajitorii sai, si prin vraji acestia la fel au facut, desi sarpele lui Aron s-a manifestat mai puternic si i-a mancat pe ceilalti ai vrajitorilor. Acest fapt nu a contat in ochii lui faraon, el ramanand cu o inima de piatra. Atunci Domnul Dumnezeu a facut ca sa se abata asupra Egiptului 10 plagi, una mai grozava decat alta.
Plagile abatute asupra Egiptului:
1 - Apa fluviului s-a preschimbat in sange si nimeni nu mai putea bea, pentru ca a inceput sa miroase si pestii din ea au murit, iar alte ape de baut nu prea mai erau in Egipt, mai ales pe timp de vara;
2 - Au venit broaste si au invadat tot Egiptul, iar acolo unde vroia sa dea egipteanul a merge, pasea pe broaste!
3 - Au venit tantari ce intepau tot ce era vietate, atat pe oameni, cat si pe vite;
4 - Roiuri de muste, vazduh de muste, privelisti muscaresti;
5 - O ciuma grozava a rapus toate vitele egiptenilor, insa cele ale israelitilor au trait;
6 - Bube si besici atat pe oameni, cat si pe vitele egiptenilor ce au supravietuit ciumei;
7 - Grindina densa ce a rapus toata iarba, culturile si toti copacii, de totul devenise sinistru in tara Egiptului;
8 - Stoluri de lacuste au venit si au mancat iarba ce mai ramasese la egipteni, dupa plaga anterioara - grindina! In ciuda acestora faraonul tot impietrit era;
9 - Cand dupa toate acestea se facu intuneric... Mai precis, dupa a treia zi de intuneric, in care nu se mai putea deosebi lumina de intuneric, ba chiar acelea au fost 3 zile ca de noptile cele mai dense ale pamantului din toate timpurile, faraon atunci chema la sine pe Moise: "puteti pleca, numai oile si vitele voastre sa ramana!”; Moise ii raspunde, insa : „nicio unghie din ale lor vite nu va ramane!”. Faraon enervandu-se spune: „Pleaca de la mine si fereste-te sa-mi mai vezi fata. In orice zi veti mai veni la mine, atunci veti muri!”. Moise raspunde: ”Asa va fi, nu-ti voi mai vedea fata!”.
10 - Ultima plaga. Domnul a spus lui Moise ca fiecare familie de evrei sa pregateasca un miel, caruia ei nu-i va zdrobi niciun os, iar dupa ce innopteaza sa manance din el: „cu sangele lui sa unga usciorii si pragul de sus al usii casei. Ii veti manca in aceiasi noapte carnea fripta si azima. Incinsi la mijloc, cu incaltamnintea in picioare si cu toiege in maini, sa mancati mielul in graba, caci in acea noapte (a paisprezecea din prima luna a anului, dupa cum era in acel timp) va fi Pastele, adica Trecerea Domnului. Eu voi trece prin Egipt si voi omora pe intaiul nascut al egiptenilor. Sangele (de pe usi) va fi un semn ca acele case sunt ale voastre. Astfel Domnul Dumnezeu a lovit cu putere in egipteni, omorand intaiul nascut al egiptenilor indiferent de casa, de la intaiul nascut al faraonului pana la copilul detinutei din temnita egipteana, precum si intaiul nascut al vitelor supravietuitoare tuturor plagilor anterioare abatute asupra Egiptului.
Trecerea poporului Izrael, prefigurarea trecerii poporului lui Dumnezeu
A doua zi faraon trezindu-se din somn, afland ca a ramas fara primul urmas la tronul sau, vazand si marele bocet din tara sa, cheama atunci pe Moise si-l implora: „Plecati cu tot poporul vostru! Luati vitele si oile voastre si binecuvantati-ma!” Apoi, tot poporul egiptean ii ajuta sa plece cat mai repede din tara lor pentru ca ei sa fie salvati de mania Domnului lui Israel, singurul Dumnezeu! Plecand poporul israelit, iau cu ei si osemintele lui Iosif, binefacatorul lor, dar si al egiptenilor in cei sapte ani de foamete crunta a intregii lumii. Moise a zis israelitilor: ziua aceasta a Trecerii Domnului s-o sarbatoriti de acum inainte din neam in neam, in veacul-vecilor, ca amintire a faptului ca Domnul cu mana tare v-a scos Domnul din Egipt! Le spune ca Dumnezeu Insusi le va arata calea pe care o au de urmat, atat la propriu, cat si la figurat, deoarece Dumnezeu Insusi mergea inaintea lor, pe timp de zi ca un nor, iar noaptea ca un stalp mare de foc. Astfel, dupa putin timp ei au ajuns la marea Rosie.
Trecerea prin marea Rosie
Intre timp faraonului i se facu cu parere de rau ca lasase pe israeliti sa plece, motiv pentru care a pregatit o armata si a pus pe aceasta ca sa-i urmareasca, ajungandu-i din urma atunci cand erau aproape de malul marii. Israelitilor li se facu frica, insa coloana de foc ce mergea pana atunci inaintea lor s-a pus intre ei si armata egipteana, fapt ce a determinat tinerea armatei la distanta; flacara de foc in tabara egipteana crea intuneric dens, astfel incat acestia ramaneau tintuiti locului, iar in tabara israelitilor stalpul de foc facea lumina chiar si mai ales pe timp de noapte. La porunca Lui Dumnezeu, intr-un moment urmator Moise intinde mana asupra marii, motiv pentru care marea se pune in miscare in directii opuse din mijloc, adica din directia indicata a mainii lui Moise, pana ce marea separandu-se de tot pana la fundul marii, creeaza un drum pe fundul acesteia. In lateralele drumului, se aflau astfel la putin timp dupa gestul lui Moise ziduri imense de apa stand nemiscate ca niste blocuri imense. Erau blocurile interminabile de apa! In acel moment, daca a mai fost vreun israelit care inca era cuprins de indoiala fata de Dumnezeu, atunci a crezut! Capatul drumului nici ca se vedea fiind lung pe cat tinea marea de mult, tranversand-o.
Apoi apare un vant foarte cald, care trecand pe acest drum aparut ca prin minune, a uscat complet pamantul fundului marii; israelitii au trecut prin el ca si pe uscat. A doua zi au ajuns pe malul celalalt al marii in alta tara. Egiptenii au cutezat insa sa-i urmareasca in continuare pe drumul facut direct prin mare, ajunsera si ei pana la jumatate, cand Domnul ii porunceste lui Moise: „Intinde-ti mana spre mare!”. Moise asa a facut, iar blocurile de apa ce stateau nemiscate, indiferent ca erau mai apropiate de mal ori ca erau chiar in si pe fundul-fundului marii, dintr-o data isi dau drumul parca dintr-o indiguire imaginara si s-au lasat astfel in inertia greutatii lor inghitand facil intreaga armata egipteana; niciunul macar din aceasta oaste nu a mai scapat!
In acest fel Dumnezeu a instaurat Sf. Paste, ce inseamna la propriu iata: Trecerea Domnului. Aceasta a fost prima celebrare a Sf-ului Paste - prefigurarea osandirii Domnului - avand totusi prin existenta Mantuitorului, ceea ce avea sa ajunga la desavarsire prin venirea lui Isus, acea Patima ce duce la Inviere!
De Pastele Blajinilor, urez rudelor acelora dusi de tot dintre noi – speranta - precum ca, in ciuda faptului ca nu exista om negresitor, insa daca raposatii au iubit asa cum Isus a iubit lumea jertfindu-se pe sine pentru ea, tot la fel ei sa creada in trecerea lor prin Domnul in „Lumea Dreptilor”!! Amin!
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 15 Mai 2013
despre Paste, despre biblie, sarbatoarea de Paste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Creeaza o ambianta Zen intr-un Sushi Bar: idei de amenajare si decor
- Ergoterapia si Parkinson: Cum sa imbunatatesti calitatea vietii prin activitati zilnice
- Microfoanele lavaliera vs. microfoanele shotgun: care este mai potrivit pentru podcast?
- Stilouri Pelikan: ce sa alegi pentru copilul tau?
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
