Ingerii pleaca dintre noi cu un scop
Cu totii avem clipe de cumpana in viata. Fiecare dintre noi stim cum este sa ne pierdem cel mai pretuit si iubit CEVA din viata noastra. Ce ne facem insa atunci cand acel CEVA este o persoana? Ce ne facem cand este prietenul cel mai bun, fratele sau tatal?
Ne vom gandi de acum toata viata ca l-am pierdut, ca nu mai avem ocazia sa-i zicem tot ceea ce am fi vrut sa afle de la noi. I-am zis destul ca l-am iubit? I-am zis destul cat de rau imi pare ca ma certam cu el? I-am zis ca imi pare rau pentru clipele in care nu i-am fost aproape?
Sau ne vom gandi de acum incolo ca...
Si daca nu ma mai vede, daca l-am pierdut il stiu si daca m-a pierdut ma va purta totusi mereu sub aripile lui. Si il voi simti in spate la orice pas si in mintea mea vor rasuna pe veci vorbele lui. Il voi auzi in cele mai grele clipe ale vietii si voi zambi, voi zambi pentru ca am avut ocazia sa-l am langa mine chiar daca nu mai este printre noi.
Da, am putut sa ma bucur de el si daca Dumnezeu a ales sa plece dintre noi, a plecat fiindca era nevoie de el. Oamenii buni nu folosesc acestui Pamant, plin de ura, de ranchiuna si de mizerie sufleteasca. Oamenii buni sunt de folos in rai.
Oamenii buni trebuie sa plece intr-un loc mai bun. Sufletele chinuite isi merita recompensa mai devreme decat noi, cei de rand, pacatosii, care umplem aceste cai razvratite si imprastiate ale lumii.
Eu l-am iubit si el stie aceasta, de aceea, de acolo de Sus de unde este, are grija de fiecare pas pe care il fac intre atatia oameni rai si pe atatea drumuri crestate de stres, de probleme si de razboaie sufletesti. El m-a iubit si eu nu am avut timp sa-i zic ca stiu. Acum l-am pierdut...
As vrea sa ajung la el, as vrea sa merg sa-l sarut, sa-l strang in brate, dar nu pot inca. Inca sufletul meu este plin de suferinta, sufletul meu este sclavul problemelor mele si al stresului cotidian, inca urasc si nu sunt pura. Nu pot ajunge la el.
Dar chiar daca l-am pierdut, chiar daca nu este aici cu mine, chiar daca l-as mai vrea langa mine in noptile reci, ma gandesc ca poate e mai fericit fiind liber, printre ingeri, printre fratii lui, privind cu mandrie in urma, la ceea ce a lasat si plecand intr-o lume mai curata si mai plina de bucurie. Acolo se simte mai bine, se simte mai fericit si mai mult decat atat acolo nu este chinuit de nici o grija si de nicio problema.
M-a aparat destul, m-a ajutat destul, era timpul lui sa se odihneasca si sa-si puna in ordine gandurile. Era vremea sa traiasca o viata interminabila, sa paraseasca lumea muritorilor si sa straluceasca pe veci.
Gandeste-te ca ii faci un bine daca nu il plangi. Gandeste-te ca se bucura ca te vede pe tine vesela si ca il porti in suflet nu ca pe o durere intepatoare, ci ca pe o bucurie si pe o amintire ce-ti aduce zambetul pe buze. Gandeste-te ca si el daca era il locul tau ar fi facut la fel.
De ce sa iti uzi ochii nevinovati cu lacrimi si sa ii pricinuiesti si lui durere. Lasa-l sa te vada ca inca il porti in suflet si ca te face sa tresari zilnic de bucurie, ca te face sa visezi noaptea, adormind cu gandul la el. Lasa-l sa vada ca si fara el poti trece mai departe si ca te ajuta si de acolo de Sus. Nu-l fa sa sufere mai mult decat suferi tu aici de dorul lui. El nu trebuie sa vada asta, nu ar fi fericit. Te-a lasat aici pentru a se asigura ca te vegheaza de acolo de Sus. De acolo te vede mai bine.
Un articol de: Claudiu CiudorIngerii pleaca dintre noi cu un scop
Cu totii avem clipe de cumpana in viata. Fiecare dintre noi stim cum e sa ne pierdem cel mai pretuit si iubit CEVA din viata noastra. Ce ne facem insa atunci cand acel CEVA este o persoana? Ce ne facem cand este prietenul cel mai bun, fratele, sau tatal?
Ne vom gandi de acum toata viata ca l-am pierdut, ca nu mai avem ocazia sa-i zicem tot ceea ce am fi vrut sa afle de la noi. I-am zis destul ca l-am iubit? I-am zis destul cat de rau imi pare ca ma certam cu el? I-am zis ca imi pare rau pentru clipele in care nu i-am fost aproape?
Sau ne vom gandi de acum incolo ca...
Si daca nu mai e ma vede, daca l-am pierdut il stiu si daca m-a pierdut ma va purta totusi mereu sub aripile lui. Si il voi simti in spate la orice pas si in mintea mea vor rasuna pe veci vorbele lui. Il voi auzi in cele mai grele clipe ale vietii si voi zambi, voi zambi pentru ca am avut ocazia să-l am langa mine chiar daca nu mai e printre noi.
Da, am putut sa ma bucur de el si daca Dumnezeu a ales sa plece dintre noi, a plecat fiindca era nevoie de el. Oamenii buni nu folosesc acestui Pamant, plin de ura, de ranchiuna si de mizerie sufleteasca. Oamenii buni sunt de folos in rai.
Oamenii buni trebuie sa plece intr-un loc mai bun. Sufletele chinuite isi merita recompensa mai devreme decat noi, cei de rand, pacatosii, care umplem aceste cai razvratite si imprastiate ale lumii.
Eu l-am iubit si el stie asta, de aceea, de acolo de Sus de unde e, are grija de fiecare pas pe care il fac intre atatia oameni rai si pe atatea drumuri crestate de stres, de probleme si de razboaie sufletesti. El m-a iubit si eu nu am avut timp sa-i zic ca stiu. Acum l-am pierdut...
As vrea sa ajung la el, as vrea sa merg să-l sarut, sa-l strang in brate, dar nu pot inca. Inca sufletul meu e plin de suferinta, sufletul meu e sclavul problemelor mele si al stresului cotidian, inca urasc si nu sunt pura. Nu pot ajunge la el.
Dar chiar daca l-am pierdut, chiar daca nu e aici cu mine, chiar dacă l-as mai vrea langa mine in noptile reci, ma gandesc ca poate e mai fericit fiind liber, printre ingeri, printre fratii lui, privind cu mandrie in urma, la ceea ce a lasat si plecand intr-o lume mai curata si mai plina de bucurie. Acolo se simte mai bine, se simte mai fericit si mai mult decat atat acolo nu e chinuit de nici o grija si de nici o problema.
M-a aparat destul, m-a ajutat destul, era timpul lui sa se odihneasca si sa-si puna in ordine gandurile. Era vremea sa traiasca o viata interminabila, sa paraseasca lumea muritorilor si sa straluceasca pe veci. 
Gandeste-te ca ii faci un bine daca nu il plangi. Gandeste-te ca se bucura ca te vede pe tine vesela si ca il porti in suflet nu ca pe o durere intepatoare ci ca pe o bucurie si pe o amintire ce-ti aduce zambetul pe buze. Gandeste-te ca si el daca era il locul tau ar fi facut la fel.
De ce sa iti uzi ochii nevinovati cu lacrimi si sa ii pricinuiesti si lui durere. Lasa-l sa te vada ca inca il porti in suflet si ca te face sa tresari zilnic de bucurie, ca te face sa visezi noaptea, adormind cu gandul la el. Lasa-l sa vada ca si fara el poti trece mai departe si ca te ajuta si de acolo de Sus. Nu-l fa sa sufere mai mult decat suferi tu aici de dorul lui. El nu trebuie sa vada asta, nu ar fi fericit. Te-a lasat aici pentru a se asigura ca te vegheaza de acolo de Sus. De acolo te vede mai bine.
Un articol de: Claudiu Ciudor
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 22 Mai 2014
ingeri, iubire, suferinta, dor frate
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Lista celor mai eficiente plante medicinale in tratarea metroragiei
- La plaja alaturi de copii - ce trebuie sa avem cu noi in geanta
- Importanta unui control regulat al vederii pentru imbunatatirea sanatatii ochilor
- Cum poate fi diagnosticata narcolepsia ("boala somnului")?
- Pesto de leurda: Reteta perfecta pentru un pranz rapid
