Despre filmele romanesti

In ultimii ani, dupa multa vreme, a inceput sa „renasca din propria-i cenusa" cinematografia romaneasca. Sau asa zisa cinematografie romaneasca pentru ca, daca am accepta realitatea si am fi sinceri, pana la urma, cu noi insine, ne-am da seama ca filmul romanesc actual are multiple probleme din toate punctele de vedere.

In primul rand, de cativa ani tot apar filme care intr-un fel sau altul fura cate putin unul de la celalat dupa ce initial toate au furat putin din afara unde cinematografia realmente exista. In al doilea - tragic - rand ideea este mereu aceeasi: Romania este o tara saraca, cu oameni needucati, unde oamenii fura sub toate formele posibile. Si pe aceasta idee se tes infinite povesti cu hoti, comunisti, oameni saraci si familii dezbinate. Nu stiu de ce s-a instaurat certitudinea aceasta cum ca restul Europei si nu numai, ar gasi exotica existenta noastra si se insista pe realizarea de povesti care sa arate, pana la urma, ce avem mai urat. Pentru ca avem atatea lucruri bune in tara, atatea lucruri frumoase si oameni deosebiti si in definitiv, cinematografia celorlalte tari se axeaza pe filmul in sine si realizarea lui cat mai eficienta cautand subiecte diverse, nu ramanand setata pe anumite aspecte marcante ale poporului. Fara a contesta importanta si subiectele interesante ale istoriei romanilor, consider ca putem realiza filme prezentand si lucrurile frumoase sau nelegandu-ne de o etapa marcanta in istoria tarii, ci pur si simplu creand un scenariu de sine stator in care anumite lucruri sa se intample. A devenit obositor sa mergi din curiozitate si cu speranta unui produs mai bun de aceasta data, la cinematograf si sa descoperi in toate filmele romanesti aceleasi aspecte, aceleasi idei, aceleasi greseli, acelasi ”lasa ca merge si asa”, acelasi sunet defectuos, aceeasi filmare amatoreasca parca realizata de un invatacel cu telefonul mobil, aceeasi imagine obositoare si aceleasi metode de filmare rezumate la cadrul fix.

In final, aceleasi pretentii ca am realizat inca un film bun. Si care unul intre aceste filme mai obtine si un premiu pentru povestea fascinanta, pentru ca au vazut „dincolo de usi” cum traiesc romanii pentru ca mai apoi sa devenim un subiect de stiri. Nu cred in cinematografia romaneasca nu pentru ca nu ar fi capabila neaparat, ci pentru ca nu isi da interesul, este comoda. Un domn al filmului romanesc povestea odata in cadrul unui curs ca oamenii talentati care au ceva de aratat si spus nu au de cele mai multe ori resursele necesare ori ideile lor depasesc capacitatea de acceptare a ceva mai bun a celorlalti ori nu au metode si atunci sunt foarte multi care pandesc, dupa legea junglei si fura cu nerusinare orice idee pe care ei n-ar putea-o avea si se apuca sa croiaca pe marginea ei. Imediat ce au baza, ideile curg intru tranformare. Si apoi influenta le permite sa mearga mai departe si sa prezinte creierelor spalate marea lor realizare. Un film in care regasim acelasi tip de joc cu deficiente, aceeasi dictie care lasa de dorit, aceeasi filmare care te amesteste mutandu-se camera la fiecare cateva secunde este pe un interlocutor pe celalalt, acelasi sunet care iti scrijeleste urechile. Pana la urma, un alt film de duzina, pentru a face si noi film. Noi facem in momentul de fata filme sub nivelul celor pe care alti europeni le faceau acum cativa zeci de ani. Din toate punctele de vedere. Si facem filme la cateva luni.

N-ar fi oare mai profesionist sa studiem bine ce inseamna un ”filmmaking”, sa aducem la un loc ce este mai bun pentru realizarea lui, sa renuntam la orgolii nejustificate si sa aducem pe piata cinematografica un subiect bun cu adevarat si o filmare care sa iasa din tipare? Cred ca avem multe de invatat de la ceilalti, dar suntem prea mandri si prea comozi sa incercam sa ne ridicam la nivelul lor si ne complacem in lentoarea si in hotia vanzarii unui produs prezentat ca fiind bun? Nu este greu sa ajungi la concluzia aceasta: te uiti la un film, orice film de oriunde din lumea aceasta si apoi te uiti la un film romanesc. Ai sa observi numaidecat ca uitandu-te la filmul romanesc iti amintesti ca ai o treaba neterminata, te apuca somnul, cascatul, iti sar toate defectele in ochi si stii pur si simplu ca te uiti la un film in vreme ce orice alt film strain te acapareza intr-atat incat nu mai realizezi ca te afli in fata unui ecran si esti cel putin pe jumatate ancorat in poveste. Cred ca aici este primul semn ca am mai avea putin de invatat inainte sa ne luam titulatura de „filmmakeri”.

Nota obtinuta:
10 (4 voturi)
3211 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 27 Mai 2013

Etichete pentru acest articol:

opinii, critici film, cinema romanesc, filme romanesti


S-ar putea sa va intereseze si:

Intr-un vesmant gros de frunze s-a imbracat pamantul, noaptea este mai lunga de la un [..]
citeste si comenteaza
Suntem intr-o lume plina de balbaieli psihologice, de comentarii ce se vor sa ne faca sa [..]
citeste si comenteaza
In perioada 20-31 octombrie 2011 se va efectua pe intreg teritoriul Romaniei [..]
citeste si comenteaza
In zilele noastre multe dintre noi apeleaza la alte persoane pentru a se confesa, pentru [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Am descoperit, pur intamplator, o carte minunata despre dragoste, plina de traditii, obiceiuri de [..]
citeste si comenteaza
Pentru cei care traiesc doar pentru imagine, care isi petrec timpul luptand sa demonstreze ceva si [..]
citeste si comenteaza
Tenul are nevoie de grija. Machiajul de zi cu zi insotit de o simpla demachiere - uneori nici macar [..]
citeste si comenteaza
Multe dintre melodiile pe care l ascultam au cu siguranta o poveste pentru care le traim atat de [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate