Boala sanatatii romanesti
Romania este un popor de bolnavi. Oricine afirma contrariul ori se minte pe sine, ori vrea sa minta pe altcineva. Confirmarea vine dupa primele 3-4 minute petrecute in orice unitate medicala romana, dupa cum mi-am amintit dupa-amiaza aceasta.
Angajatii multi – bifat! Eficienta – pauza!
Sistemul medical de stat din Romania este undeva la 2 metri sub pamant, desi unele persoane politice se tot chinuie sa ne convinga de faptul ca acele contributii luate cu japca de la populatie il vor resuscita si va renaste ca pasarea Pheonix. Dar pana la momentul minunii mai avem ceva de asteptat.
In speranta ca sanatatea mea si a familiei va fi mai bine intretinuta de catre o clinica privata, am pus piciorul intr-un M**Life pentru o consultatie. Dar, din pacate, imediat am realizat ca nu difera prea mult de o unitate de stat. Stat degeaba! Ca sa ma credeti trebuie sa descriu un pic atmosfera: cativa pacienti dezorientati care nu stiau incotro sa se duca si o multitudine de asistente care misunau in toate partile carand cafele de la automatul greu incercat (a avut 5 clienti in 10 min!, toti vajnici membrii ai staffului medical) in timp ce jonglau cu o ureche la mobil si o ureche la colegele intalnite pe “drum”, toate intr-o hala mare si urata ce aduce mai mult a depozit gol decat a clinica, sau hiperclinica, cum se lauda firma in cauza.
Ce (in) jura Hipocrate odat’...
Medicii care isi iteau din cand in cand capul pe vreo usa aveau mutre acre si inainte si dupa fiecare pacient isi verificau posomorati ceasul, oftand din greu. Acum, nu zic ca ar fi trebuit sa rada ca la circ si sa se entuziasmeze la vedere pacientilor, dar parca ceva nu e in legea firii medicale ca in cele 30 min de consultatie pe care le-ai platit sa constati ca medicul plictisit nu stie cum sa scape mai repede de tine ca sa plece de la serviciu, fiind deja cu gandul la vacanta de prin Insulele Canare, ci nicidecum la reteta ta si la tratamentul care trebuie prescris.
Ca sa nu amintesc de interesul doborator pe care il acorda pacientilor trecuti de o anumita varsta - de exemplu 60, de parca ar gandi ca nu merita sa se osteneasca, ca oricum ala moare repede, nu mai trebuie tratat.
Si sa nu uit ca am descoperit o noua "specie" de medic: va prezint "medicul-care-nu-sta-in-cabinet"! Il veti gasi oriunde, mai putin in cabinetul sau si are ca hobby, pe langa statul degeaba, umilirea si desconsiderarea pacientilor (stiti voi, aia amarati care ii tot platesc salariul) prin metode ca scoaterea afara din cabinet, invitarea prietenilor la o cafea, etc., ca doar nu e la servici, nu?
Poate de aceea nu trebuie sa ne mire ca majoritatea tratamentelor sunt ineficiente si te obliga sa revii iar si iar la usa medicului, platind consultatiile exagerat de piperate pentru majoritatea buzunarelor.
Ma intreb daca din cauza asta incep romanii sa se trateze singuri...
Pana la doctor te mananca programarea
Revenind la hala noastra, exista un sistem numit asa-zis modern de “a face programare”. In teorie, aceasta elimina multe neajunsuri ale cozilor traditionale, dar practica ne omoara, ca intotdeauna.
Dupa o zi in care baza de date nu a functionat, iar intreaga hiperclinica a somat fiindca nu se puteau face programari - mai tarziu am aflat de la TV motivul: un fost angajat le sparsese baza de date si ii santaja (evident ca datele personale detaliate ale tuturor pacientilor se aflau pe maini dibace de acum incolo, deci ne putem astepta la orice neplacere), a doua zi la prima ora – in mod surprinzator! - deja se facusera programari pentru intreaga zi. Si daca reuseste omul sa obtina o programare si se duce la ora respectiva la medic: stupoare! Deja mai asteapta cel putin doua persoane fiindca medicul nu a reusit sa se tina de orarul programarilor. Nu ca ar fi avut vreo urgenta, doar ca a venit pe la inceputul programului o cunostinta incarcata de bagaje si noutati provinciale, pe care trebuia sa le descarce. Sau pur si simplu au fost facute programari suprapuse.
Iar daca totusi se trezesc la timp fetele de la receptie ca este ceva in neregula cu o programare si te suna sa iti faci fortat alta, va trebui sa astepti cel putin o saptamana fiindca este un singur medic la aceea specializare care: a) s-a imbolnavit b) i s-a imbolnavit cineva si nu poate ajunge la munca c) are prea multe programari de competent ce este.
Si iaca asa se duce cu apa sistemul programarilor si revenim la vechea “coada”.
Cafeluta medicala
Si ca sa nu uitam ca suntem romani (fiecare citeste ce crede), trebuia sa existe si grupul de paciente aflate la o sueta amicala cu un medicul – care nu, nu avea de lucru. Si in cel mai monden stil, respectivele radeau si se asigurau ca sunt auzite in toate “hala”, ca sa vada toti ce relatii au ele. Recunosc insa ca in privinta acestora nu exista prea multe “remedii”, fiind deja un fel de tipologie a la Caragiale, foarte des intalnita oriunde mergem: la medic, la serviciu, la magazin, in RATB, etc.
Concluziile la prima vedere se rezuma la una singura, si anume ca romanul se pricepe cel mai bine la meseria “ma fac ca muncesc”, chiar daca apartine sistemului medical privat, unde ar trebui sa fie doar angajati competenti, dedicati muncii lor bine platite, aceasta fiind singurul aspect care i-ar diferentia de angajatii plictisiti de la stat.
Dar la o analiza mai profunda fiecare cetatean are partea lui de vina pentru ceea ce traim.
Postat de: Simona Marți, 22 Martie 2011
spital, clinica, sanatate, boala, medici, hiperclinici, sistem-de-stat
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
