Cand problema este la nivelul copilului, solutia trebuie sa-i apartina!
In viata fiecarui copil vor aparea situatii care-i vor produce dezamagire, frustrare, suferinta, momente de care nu putem sa-l ferim, dar pentru care il putem ajuta sa gaseasca solutii, propriile solutii.
De exemplu, cand copilul se simte respins de unul din prietenii lui, cand este dezamagit ca nu a reusit sa intre intr-un grup (de ex. nu a fost selectat pentru echipa de fotbal), cand ii este jena ca este supraponderal, cand pierde un joc in favoarea fratelui sau cand are probleme la scoala…in aceste situatii rezolvarea problemei tine de copil si nu de parinte. Fireste ca aceasta nu inseamna ca parintele nu poate si nu trebuie sa fie ingrijorat. Dimpotriva, trebuie sa-l preocupe si sa-i ofere ajutorul, insa copilul detine problema si in consecinta si solutia.
Interogatoriul, ordinele, sugestiile si convingerea venita din partea parintilor il vor indeparta pe copil de propria solutie. De cele mai multe ori parintele se simte dator sa intervina si acesta nu face decat sa-i transmita celui mic un semnal de neincredere, de slabiciune. Copiii au nevoie sa fie ascultati si mai ales sa-si exprime sentimentele si asteapta de la dvs., ca parinte sa empatizati cu el.
Avem de invatat un lucru foarte important de la copii: faptul ca nu intotdeauna avem dreptate si ca problemele pot fi rezolvate si intr-un mod mai creativ si amuzant cu solutii mai putin conformiste.
Cand copilul are o problema, cand nu vede rezolvarea si cere ajutorul adultul trebuie sa fie cel care-i ofera noi orizonturi si mai multe alternative insa copilul trebuie sa participe si sa se implice activ in luarea deciziei. Trebuie sa tineti cont si de parerea lui!
Comportamentul copilului aduce in discutie si faptul daca el are sau nu o problema reala. Un prim pas este aflarea cauzei problemei si apoi cautarea solutiei. S-ar putea ca micutul sa vrea sa obtina atentie, mila, ingrijorare sau alte reactii din partea parintelui mai ales atunci cand sufera de un deficit de atentie sau caldura sufleteasca.
Acordandu-i incredere si timp unui copil veti construi in timp o relatie bazata in primul rand pe respect si iubire. Copilul are nevoie de atentie, iar atunci cand isi deschide sufletul si hotaraste sa-si impartaseasca sentimentele trebuie sa i se acorde tot timpul din lume ca si cand el ar fi cel mai important client al dvs. sau cel mai bun prieten.
Daca sunteti prea grijulii si protectori veti creste un copil dependent de cei din jurul lui si nu un adult puternic si responsabil. Grija exagerata il face pe copil anxios si vulnerabil in situatii din cele mai banale.
Trebuie sa-i dati incredere in propria judecata, sa-l provocati in a-si pune singur intrebari despre propria persoana si despre situatiile prin care trece. Ghidati-l sa gaseasca solutia potrivita care sa-i aduca starea de liniste si armonie.
Gandeste-te ca parinte cum va creste puiul tau si cum va arata el ca adult. Ti-ar placea sa fie puternic, sa se adapteze usor la situatii noi, sa fie ambitios si sa-si asume responsabilitatea propriilor actiuni? Atunci trebuie sa-i formezi deprinderea de a se descurca, folosindu-se de propriile resurse chiar daca tu il vei sprijini si incuraja mereu. Cu cat il lasi sa infrunte situatii dificile mai des cu atat va invata ca nimic nu este imposibil si ca totul are o rezolvare.
Postat de: Psiholog-Florentina-Dumitru Luni, 11 Ianuarie 2016
educatie copii, sfaturi pentru parinti
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
