Mama, eu te iubesc neconditionat!
Aveam patru ani si jumatate cand mama s-a intors de la maternitate cu sora mea in brate si imi amintesc de parca ar fi fost azi. In acel moment intregul meu univers a fost dat peste cap. Brusc m-am simtit de parca fusesem abandonata si inlocuita cu o versiune mai buna.
Imi facusem griji pentru mama, tot felul de scenarii care mai de care mai infioratoare imi tulburasera somnul. Cu greu am dormit cele doua-trei nopti cat a lipsit de acasa. Imi era dor de ea permanent. Nu mancasem de 12 ore cand ea a ajuns acasa cu cea mica in brate.
Bratele ei nu mai erau ale mele. Cat as fi vrut sa intre in casa si sa ma imbratiseze, sa ma mangaie si sa-mi spuna ca ma iubeste la fel de mult chiar daca totul avea sa se schimbe.
Grija si atentia pe care parintii mei i-o acordau nou-nascutului ma umpleau de furie si gelozie si de cate ori ramaneam cu ea singura in incapere incercam sa-i fac ceva rau, sa o ranesc. Ganduri si mai negre ma bantuiau seara inainte de culcare. Imi imaginam ca sunt magician si am sa o bag intr-o cutie neagra din care voi scoate apoi un iepuras dragalas cu care urma sa ma joc. Ce bine ar fi fost daca ar fi disparut asa din senin cum a si aparut!
Mama mi-a spus timp de vreo doua saptamani ca ma iubeste si ca are nevoie de ajutorul meu. O vreme am fost foarte cuminte ca sa-i dovedesc mamei ca sora mea e rea mai ales cand plange si ea plangea tare mult, ca orice bebelus. Nu vroiam sa-mi impart parintii cu nimeni, as fi dorit sa ne trateze cu aceeasi atentie, dar era clar ca sora mea era copilul “preferat”. Ziceau ca-i mai draguta, ca-i tare mica si ii permiteau totul.
Cu timpul copilul cuminte de alta data a inceput sa se schimbe. Am devenit rautacioasa, spargeam bibelouri prin casa, stricam ceva doar din dorinta ca mama sa-mi dea si mie aceeasi atentie. Eram constienta ca urma sa fiu mustruluita si cand faceam o pozna era in mod deliberat.
Pe cat ma pricepeam eu la varsta aia am inceput sa-i reprosez mamei lipsa de afectiune pentru mine si diferentele de comportament. Cand venea acasa de la serviciu o intreba pe bunica ce a mancat bebelusa in schimb pe mine nici nu ma vedea. Mai tarziu cand sora mea a crescut desi faceam amandoua aceeasi greseala, de exemplu sa murdarim pardoseala, doar eu eram cea pedepsita. Ne certa pe amandoua, insa doar eu aveam de suferit. Pe masura ce timpul trecea sora mea a inceput sa simta aceste favoruri si sa profite de ele. Insa nici atunci si nici acum eu nu o consideram pe ea vinovata, ci pe mama.
Noi doua eram tare diferite. Surorii mele ii placeau stiintele exacte, eu eram mai boema...scriam poezii, compuneam balade la chitara. Ea a facut tot timpul ceea ce i-a placut, iar eu a trebuit sa lupt din rasputeri pentru a face ceva la care eram chiar priceputa. Daca parintii nostri ar fi realizat ca amandoua aveam nevoie de sprijin doar ca in directii diferite, astazi am fi fost mai fericite.
Au trecut multi ani de atunci. Eu si sora mea nu ne intelegem prea bine nici acum tocmai datorita acestei educatii preferentiale pe care am primit-o. Ea vorbeste mai des cu mama decat o fac eu. Imi doresc duminica sa ne cheme pe amandoua la masa, insa nu o face. Imi doresc sa-i spun ca eu o iubesc chiar daca ea inca ne trateaza diferit.
Imi doresc sa-i spun ca am invatat sa iubesc neconditionat!
Te iubesc, mama!
Postat de: Psiholog-Florentina-Dumitru Miercuri, 20 Aprilie 2016
ganduri pentru mama, dragoste de mama
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
